Vă mai amintiţi de vechea librărie Luceafărul din Pasajul Vulturul Negru, de Librăria Tineretului de pe Corso sau de şi mai celebra librărie Mihai Eminescu de la parterul Palatului Poynar?

Toate făceau parte din reţeaua librăriilor de stat, fiind preluate după 1990 de Librarul SA şi ajungând în 2004 pe mâna unui cunoscut afacerist orădean, Gheorghe Mudura, patronul grupului de firme Master. Imediat după asta, au dispărut toate! A fost unul din marile tunuri imobiliare din Oradea, spun procurorii, care după o anchetă întinsă de-a lungul a 7 ani au stabilit că Mudura a preluat firma urmărind doar valorificarea spaţiilor fostelor librării şi câştigând de pe urma tranzacţiilor peste 2,5 milioane euro.

Începutul sfârşitului

Delapidare şi folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii. Acestea sunt acuzaţiile pentru care, săptămâna trecută, procurorii Parchetului Bihor au dispus trimiterea în judecată a cunoscutului om de afaceri Gheorghe (Gelu) Mudura şi a mamei sale, septuagenara Floare Mudura. Acuzaţiile vizează o inginerie imobiliară derulată în urmă cu aproape un deceniu şi care a avut drept consecinţă falimentul societăţii Librarul SA, proprietara celor mai mari şi cunoscute librării din oraş.

Problemele la Librarul au început în 2004, după ce clanul Mudura a pus mâna pe 92,83% din acţiunile firmei. Odată cu preluarea acestora, mama afaceristului, Floare Mudura, a fost instalată administrator, iar Gelu Mudura s-a numit director al societăţii şi preşedinte al Adunării Generale a Acţionarilor.

De ce a avut nevoie patronul Master de o firmă cu librării? Nu ca să vândă cărţi, ci doar ca să pună mâna pe cele 19 spaţii comerciale pe care Librarul le deţinea în oraş, toate în zone cu vad bun. De altfel, în vara aceluiaşi an, 13 dintre cele 19 librării au fost puse garanţii pentru credite de 1,7 milioane euro luate de Master de la băncile Italo Romena şi Volksbank. Şi asta nu a fost tot...

Toate mie...

Pe 25 august 2004, noul acţionar majoritar al Librarul, SC Master SA, a hotărât vânzarea activelor către sine însuşi, cu preluarea contractelor de închiriere aflate în derulare. Procedura urma să fie dusă la îndeplinire de Gelu Mudura, care era concomitent director al Librarul şi preşedinte al AGA, respectiv acţionar, administrator şi director general al Master.

Urmarea? Cele 13 imobile girate în contul creditelor bancare, dar şi celelalte 6 spaţii, au fost vândute la preţuri derizorii către "firma mamă" sau unor societăţi deţinute de apropiaţii lui Mudura. De pildă, pentru cea mai cunoscută librărie, Mihai Eminescu, din strada Republicii nr. 5 (farmacia Sensiblu de azi), Master a plătit în noiembrie 2011 suma de 87.500 euro deşi, conform unor calcule făcute de specialişti cu doar două luni mai devreme, spaţiul valora peste 500.000 euro.

Pentru spaţiul librăriei Tineretului, de la parterul blocului situat pe Republicii nr. 27 (acum OTP Bank şi mai multe magazine), Master a achitat suma de 37.500 euro, cu toate că valoarea imobilului fusese stabilită la 140.000 euro. O altă librărie cunoscută, Luceafărul, din Pasajul Vulturul Negru (acum Green Pub), a fost transferată de Mudura către un amic de-al său, Florin Chiş, pentru 21.000 euro, deşi valoarea reală era de 92.000 euro. Dovadă că vânzarea a fost una de formă e faptul că, în aceeaşi zi, spaţiul a fost revândut pentru 120.000 euro!

Profit: 2,5 milioane euro!

Un alt spaţiu, de pe Nufărului nr. 54, bloc AN 54, a fost înstrăinat către Master cu 25.000 euro pentru ca, două zile mai târziu, să fie vândut mai departe cu 230.000 euro, plus TVA. O altă lovitură a fost vânzarea a patru spaţii din strada Meşteşugarilor nr. 73. Preluate de Mudura cu 60.000 euro în august 2005, cele patru imobile au fost date la schimb un an mai târziu, printr-un act în care erau evaluate la  980.000 euro. Iar lista nu e întreagă.

Cert e că, în total, de pe urma vânzării celor 19 spaţii, a căror valoare reală în perioada 2004-2005 era de 2,9 milioane euro, în contul firmei Librarul au intrat puţin peste 400.000 euro. Cu restul sumei, societatea s-a constituit parte civilă în dosarul penal pornit iniţial la Parchetul Oradea.

Când buturuga mică...

Ancheta a fost declanşată în urma denunţului făcut în 2007 de unul dintre acţionarii mărunţi ai societăţii, Dumitru Bărdaş, care a depus odată cu reclamaţia şi dovada spuselor sale: CF-urile spaţiilor, hotărârile AGA pe baza cărora s-a realizat escrocheria, dar şi contractele încheiate de Gheorghe Mudura în calitate de "vânzător" cu Gheorghe Mudura în calitate de "cumpărător". În ciuda probelor evidente, ancheta s-a tărăgănat, ba chiar a fost oprită în 2011, când procurorii au clasat dosarul pe motiv că faptele "nu se confirmă".

Supărat, Bărdaş a atacat soluţia şi, în acelaşi an, a obţinut reluarea anchetei. Însă până să se dea un verdict au mai trecut alţi trei ani, timp în care dosarul a fost mutat la Parchetul Bihor, ai cărui anchetatori au dispus acum trimiterea în judecată a afaceristului şi a mamei sale, cerând "restabilirea situaţiei anterioare pentru spaţiile valorificate la preţuri subevaluate".

Procurorii au decis, de asemenea, punerea sub sechestru a bunurilor mobile şi imobile ale celor doi, ca gaj pentru recuperarea pagubei create firmei Librarul. Numai să fie de unde, căci majoritatea proprietăţilor lui Mudura sunt deja puse sub sechestru pentru alte afaceri, la fel de bănoase şi la fel de penale...


BAD BOY
De la motorină, la fier vechi

Gheorghe Mudura este patronul uneia dintre cele mai vechi firme din Oradea, Master, deţinând acţiuni şi părţi sociale şi la numeroase alte societăţi, printre care Vulturul Negru, Calipso, SIF Banat-Crişana, SIF Moldova, SIF Transilvania, SIF Muntenia şi SIF Oltenia, Banca Transilvania, Rompetrol Rafinare, Broker Cluj, Mobimod, Mobila Alfa, Transcrişana, Soft Master.

Afaceristul a fost mereu un personaj controversat. Arestat pentru ţepe cu produse petroliere la Ploieşti, la finele anilor 90, a ajuns apoi cercetat împreună cu ex-directorul PECO Bihor, Octavian Abrudan, pentru o fraudă de 1,46 milioane lei produsă companiei de stat, dar a fost scăpat de acuzaţii după un deceniu de "declinări" succesive a competenţei anchetatorilor.

Mudura a ajuns din nou după gratii vara trecută, când a fost condamnat definitiv la 7 ani de închisoare cu executare pentru fraudă fiscală, fiind acuzat că împreună cu Papp Sandor, administratorul SC Steel Petrol SRL, a înregistrat în contabilitate facturi provenite de la firme fără activitate ori chiar inexistente, ce atestau achiziţii fictive cu fier vechi în valoare de peste 15 milioane lei, în urma cărora a recuperat TVA şi şi-a diminuat ilegal cu 12 milioane lei taxele şi impozitele datorate statului. Întreaga cantitate de fier vechi achiziţionată doar în acte a fost direcţionată, tot fictiv, spre export, cu complicitatea consilierului ministerial Niculae Dinculeasa, care facilita afaceriştilor obţinerea licenţelor de export. Contra unor şpăgi, fireşte, care i-au atras şi lui condamnarea...