Oradea e împuţită porceşte. De ani buni, în timp ce locuitorii din Ioşia şi Rogerius, cei mai afectaţi, stau cu geamurile închise când firma împrăştie dejecţiile, autorităţile responsabile, cele de mediu, s-au perfecţionat în a explica oamenilor cum nu au, de fapt, nicio responsabilitate. Persistenţa şi intensitatea problemei au acutizat-o aşa încât anul acesta o orădeancă a candidat ca independentă la Consiliul Local, doar pentru că s-a săturat să trăiască nu cum vrea, ci după graficul de răspândit dejecţii al firmei.

Săptămâna trecută, în chestiune s-a implicat şi un deputat, Florica Cherecheş, care a cerut conducerii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor un lucru simplu: să spună dacă are cunoştinţă de existenţa problemei (cam retoric) şi, dacă da, ce măsuri a luat pentru soluţionare.

Până să-i răspundă deputatei liberale şefa pesedistă a APM, Sanda Mercea, în comunicare s-a interpus avocata Nutripork, susţinând că, în condiţiile în care ferma funcţionează legal (Agenţia Regională de Mediu din Cluj a autorizat-o în 2007 pe 10 ani), proprietarul fie o închide, dar atunci vrea despăgubiri, fie o strămută, dar numai cu finanţare de la Primărie ori Guvern. Pe româneşte, oamenii să plătească dacă vor să scape de porcărie! Iar parlamentarul, dacă tot şi-a vârât nasul, să facă o lege care să permită finanţarea.

Ulterior, s-a obosit şi şefa APM să răspundă, subliniind că autorizaţia Nutripork, valabilă până la anul, prevede limitele emisiilor, despre care instituţia sa n-a constatat că ar fi depăşite. Motivul, însă, nu e că a făcut măsurători proprii (n-avem aparat, se scuză directoarea), ci că le ia de bune pe cele comandate şi plătite de Nutripork. În plus, a adăugat ea, depăşirile le-ar putea constata Garda de Mediu, deci Cherecheş a "deranjat-o" degeaba.

Dincolo de amatorismul politicienilor şi de obrăznicia funcţionarilor, dincolo de pretenţiile, parţial de înţeles, ale Nutripork, Legea 104/2011 privind calitatea aerului prevede totuşi clar că de monitorizarea acesteia răspund "autorităţile pentru protecţia mediului". Să nu fie APM Bihor între ele?

Atribuţii mai largi pentru sancţionarea abaterilor are, e drept, Garda de Mediu. Dar răspunsul şefei APM e şi manipulator, plângându-se că nu deţine un aparat pentru controlul calităţii aerului (de parcă lipsa lui n-ar fi tot vina instituţiei!) şi alimentând ideea falsă că soluţiile ar fi doar cele dictate de Nutripork. Or, realitatea e că inclusiv APM poate obliga firma, nu neapărat să închidă ori să strămute ferma, ci s-o retehnologizeze. Iar a minţi că poluarea e strict olfactivă, un simplu "disconfort" senzorial, nevătămător (deşi şi un elev înţelege că este cauzată de concentraţia excesivă de amoniac) e nu doar fugă de răspundere, ci complicitate împotriva sănătăţii publice.

Momentul adevărului şi finalul conflictului vor veni, cred, abia la anul, când expiră autorizaţia de mediu a Nutripork. Abia atunci vor vedea orădenii, după conduita autorităţilor de resort, cu cine "ţin" ele, de fapt...