Nostalgică e epoca "trei culori cunosc pe lume" în care te înscriai la un Telecolor ori TV-Cromatic, iar apoi așteptai ani de zile până să-ți vină rândul la un produs al Uzinelor "Electronica" București. Acum Statul chiar îți oferă pleașcă subvenții ca să-ți schimbi vechiul TV color cu unul "ultimul-răget".
Și ce țanțoș a anunțat ministrul Barna Tanczos că programul "Rabla" pentru laptopuri, tablete și TV-uri s-a bucurat de maxim succes. Dar ce-i așa mare surpriză că s-au epuizat în jumătate de oră voucherele în sumă de 30 de milioane de lei oferite moca de Stat pentru cumpărarea de gadget-uri? Chiar credea cineva că nu avem destui compatrioți dornici să-și facă upgrade la electro-smart-uri cu subvenție de mediu? Ca să nu mai vorbim de "bio-cetățenii" care și-au luat vouchere doar ca să le vândă pe OLX...
Apoi, e clar că și-au frecat palmele de încântare și industriașii asiatici și acționarii e-platformelor comerciale gen "Ali Baba", câtă vreme producția românească de micro-tehnologii deocamdată "e sublimă, dar cam lipsește cu desăvârșire".
Pe de altă parte, suntem ciupiți cu felurite eco-taxe din destule direcții: pe ambalaj, pe factura electrică, pe factura termică prin certificatele de emisii de dioxid de carbon, pe factura de preluat deșeurile casnice etc. Așa încât avem dreptul să ne întrebăm cu ce se alege natura din voucherele de mediu pentru gadget-uri, pe când, bunăoară, cererea de subvenție pentru panouri fotovoltaice sau pentru irigații nu poate fi acoperită din lipsă de fonduri?
Un prim gând ar fi că beneficiarii nu mai ies în pădure să calce iarba, să amușine florile și să deranjeze păsărelele, ci stau pe canapea cu ochii-n ecranele digitale. În plus, explorând peisaje acasă, pe ecranul computerului "poale-n brâu", sigur nu iei "laptopspiroză", cum riscă drumeții ce-și moaie picioarele în noroaie și bălți autentice. Halal împrietenire a omului cu natura...
Altă mândrie a Ministerului Mediului a fost secțiunea de program "Rabla" pentru mașini de spălat haine sau vase. Bun, într-adevăr, e un câștig pentru mediu să renunți la mai vechea mașină de spălat care consuma electricitate "cu găleata".
Dar nici nu poți încadra la ecologie spălarea cu detergenți standard, pur chimici. Măcar dacă Statul condiționa voucherele astfel încât pentru fiecare mașină de spălat nouă să ți se ofere gratuit o anumită cantitate de detergenți bio, sau măcar un pic mai prietenoși cu mediul. Fiindcă nu vor trece așa mulți ani până să se interzică sumedenia de reclame TV la detergenții poluanți și alergenici, la fel cum s-au interzis de ani de zile reclamele TV pentru alcool, țigări și medicamente.
Cea mai mare gogoriță, și încă globală, nu doar în țara noastră, este perioada prea scurtă de garanție la mai toate electronicele și electrocasnicele, precum și la autovehicule. Pe de o parte, ne plângem că sufocăm Planeta sub munți de deșeuri, dar pe de altă parte electrocasnicele au o viață de 2-3 ani, iar piesele de pe automobilele de serie încep să cedeze după 5-6 ani.
Aud de la tot mai mulți cunoscuți că piesele mașinii se strică la scurt timp după expirarea garanției, de parcă ar fi calculate atent tocmai ca să se întâmple așa. Păi, dacă în anii '70 se putea fabrica un Mercedes Cobra care să nu se defecteze un sfert sau chiar jumătate de secol, de ce acum industria auto atât de computerizată și modernizată nu e în stare să-ți dea o garanție măcar pe 10-15 ani, sau pe un număr mai îndestulător de kilometri parcurși?
O guvernare națională sau o Uniune Europeană cu adevărat prietenoasă cu mediul s-ar putea opune consumismului intensiv, care e dăunător atât planetei, cât și buzunarului cetățeanului. Căci autoritățile chiar ar putea impune prin lege oricărui comerciant și, implicit, oricărui producător să crească perioada de garanție și să asigure service profesional. În caz contrar, să-și ia tălpășița. Sigur, plusul de calitate ar crește și prețul. Însă există o vorbă: suntem prea săraci ca să cumpărăm ieftin. Căci, până la urmă, ieșim mai scump tot aruncând la gunoi diverse produse la scurt timp după ieșirea din garanție.