Locatarii "vilelor" din cartierul ctitorit la Paleu de Călin Raita au mai suferit un pocinog despre care acum vreun an pariam că era inevitabil: au aflat că vor rămâne fără curent deoarece Electrica reziliază contractul cu Raicris pentru neplată. În profunzime, problema e însă mai gravă: Super-Constructorul lua curent pentru şantier, iar apoi n-a făcut demersurile normale pentru ca fiecare proprietar să aibă contract individual cu Electrica, furnizându-le el electricitate, ca intermediar, chit că nu e autorizat pentru asemenea comerţ.
Suferinţa celor care au dat oraşul pe mahalaua cu sclipici nu este, însă, singulară. Mai au şi alte baiuri, de la distanţa dintre case, ce permite unuia să vadă şi ce aluniţe are vecina, până la îngustimea aleilor, care transformă trecerea simultană a două maşini din direcţii opuse într-o probă de măestrie.
Ar fi, însă, nedrept să credem că întreaga responsabilitate îi aparţine lui Raita. Mai vinovat e urbanistul din Paleu care i-a avizat planul (nomina odiosa, că-i şeful PDL Oradea şi iar mă trezesc cu înjurături), dar şi inspectorii în construcţii care nu i-au oprit total planurile pe cât de megalomane pe tot atât de kitschoase (apropo: nicăieri n-am văzut atâta tavan fals în curburi şi bordurat cu spoturi ca la blocurile raitiene de pe Ibsen şi Robert Owen!). Nu i-aş exclude din rândul vinovaţilor nici pe înşişi "viloşii" care s-au bulucit la Paleu ştiind că există probleme, dar mizând pe rezolvarea lor în clasicul stil băştinaş.
De fapt, Orizontul lui Raita reproduce în mic cosmosul hidos şi nefuncţional al aşa-zisului urbanism post-revoluţionar. Pariez că la fel e şi în cartierul Grigorescu inventat de Adi Mihuţ, şi în Beverly Hills-ul din Sânmartin, ca în Pipera lui Becali: nu tu apă, nu tu canalizare, nu drumuri, nu reţele de televiziune şi internet, ş.a.m.d.
Dar cum să fi fost altfel când şi în Oradea, ca în mai toate oraşele, în ultimele două decenii primarii şi arhitecţii-şefi au autorizat angrouri ultracentrale, hipermarketuri în cartiere, blocuri noi fără parcări, chioşcuri de toată jena în parcuri, ca să nu mai vorbesc de permisiunea ca parveniţii de război să-şi ridice "palate" fără o minimă respectare a arhitecturii zonei?
Într-un stat american am văzut personal cum se construia un nou cvartal de case: lucrarea începuse cu săparea unei gropi ceva mai mari, în jurul căreia să fie croite străzile şi locuinţele. Era un viitor lac cu dublu rol: funcţional, căci aduna apa din ploile masive, dar şi estetic, oferind viitorilor rezidenţi o privelişte relaxantă.
Când şi la noi o construcţie va începe de la A, nu de la F, şi se va încheia la Z, nu la T, atunci vom avea şi noi măcar o parte din life-style-ul american. Dar, cum se vede, deşi ne place confortul, n-avem seriozitate pentru aşa ceva...