În 2008, după demisia a doi dintre cei mai controversaţi şefi de structuri subordonate municipalităţii, Ioan Ciursaş şi Constantin Tomulescu de la Compania de Apă, scriam, într-un editorial intitulat "Primarul-pedeapsă", următoarele:
"Vinovaţii au plătit doar pe jumătate. Schimbarea din Primărie i-a lăsat pe unii fără funcţii, dar niciunul nu a pierdut un sfanţ din pradă sau măcar o noapte de libertate, ceea ce îi revoltă pe mulţi orădeni. Cum adică, indivizi care au furat oraşul fără ruşine, limită şi teamă sunt lăsaţi sau obligaţi să se retragă, putând să se bucure de acumulările neruşinate? Nu-i corect! Ar însemna pur şi simplu că, prin rotaţie, şefii au dreptul să fure, fără alt risc decât de a fi scoşi din funcţii. Orădenii ar vrea ca, dacă măcar unul singur din cei pe care i-a mazilit era vinovat, "primarul-pedeapsă" să-l dea pe mâna procurorilor. Nu doar fiindcă aşa şi-ar merita porecla, ci şi pentru că ar fi un pas înainte. Aşa oarbă cum e, justiţia măcar îi va ţine ocupaţi o vreme pe cei care, nesancţionaţi pe măsura faptelor, speră încă să revină în fruntea bucatelor".
Timpul a trecut şi uite că lucrurile făcute pe jumătate se răzbună. Primarul s-a convins de corupţia foştilor manageri, de faptul că aceştia au favorizat firme, şi nu dezinteresat, dar s-a mulţumit doar să-i "demisioneze", în speranţa că cei pe care îi va pune în loc vor face curăţenie.
Iată, însă, că nu s-a întâmplat aşa. Pe de o parte întrucât succesorii nu au ambiţii justiţiare, pe de alta fiindcă, dacă s-ar fi deschis cutia Pandorei, consecinţele puteau fi tot proaste. Compania de Apă şi municipalitatea puteau fi obligate să înapoieze banii europeni cheltuiţi aiurea, şi degeaba ar mai fi încercat să recupereze paguba de la Ciursaş şi Tomulescu, de vreme ce - mai mult ca sigur - cei doi şi-au pus averile la adăpost.
Cum era mai bine, deci, să se fi procedat? Nu ştiu ce făceam eu, dar ştiu cum a procedat Bolojan într-un caz similar. Sesizând la instalarea în funcţie că modernizarea unei importante artere figura în acte ca încheiată şi plătită, Bolojan, în loc să dea borfaşii pe mâna Procuraturii, iar strada să rămână nefăcută, i-a somat să facă ce-or şti, numai să rezolve artera de urgenţă. "La ce folos să dau de lucru procurorilor, care sunt cum sunt, în timp ce circulaţia rămânea tot gâtuită?", a gândit primarul.
Nu ştiu, repet, ce aş fi făcut eu în cazul Ciursaş-Tomulescu dacă eram în locul lui, dar un lucru e sigur acum. Lăsaţi să scape doar cu demisia, foştii baroni îşi văd de afaceri şi de viaţă bine-mersi, în timp ce orădenii plătesc cea mai scumpă apă, din pricina lor. Şi, ce e mai grav, văzând că cei doi şi alţii ca ei nu au păţit nimic, cei aflaţi acum ori pe viitor în fruntea bucatelor înţeleg cât de intangibili sunt, orice ar face! E drept?...