În curând, în curtea Cetăţii Oradea va domni o statuie ecvestră grandioasă, de 5,3 metri, turnată în bronz. Ea îl înfăţişează pe regele sfânt Ladislau I, care dă numele unei biserici şi podului central al oraşului şi al cărui relicvariu decorat cu pietre preţioase poate fi admirat la Palatul Baroc...
Când au primit vestea amplasării statuii, au fost şi locuitori ai urbei care s-au întrebat: cine a fost Ladislau şi ce-l leagă de Oradea?
Născut în exil
Ladislau (László) I a trăit între 1040 şi 1095, crescând în ducatul Bihariei, care pe vremea aceea era extrem de întins, cuprinzând teritoriile actualelor judeţe Satu Mare, Bihor şi Arad, şi reprezentând aproape o treime din teritoriul medieval al regatului Ungariei.
În acea perioadă, în Ungaria erau conflicte dese pentru putere. O tabără susţinea senioratul - un sistem de origine păgână conform căruia moştenitor al tronului trebuia să fie cea mai în vârstă rudă a monarhului răposat (frate, unchi etc.), iar cealaltă primogenitura - adică primul fiu.
În acest climat s-a născut Ladislau, în exil, la curtea regală a Poloniei, tatăl său fiind Béla I (rege în perioada 1060-1063), iar mama principesa Richeza, fiica regelui Miesko I al Poloniei. În 1048, Béla şi familia au putut să se întoarcă în Ungaria, mai precis în ducatul Bihariei.
Crescut în Biharea
"Pentru tânărul Ladislau, primii 14 ani petrecuţi în curtea ducală a tatălui său din cetatea Bihariei au fost o perioadă formativă. Tânărul prinţ şi-a însuşit aici cunoştinţele necesare unui războinic, iar de la mama şi de la clericii care s-au ocupat de educaţia lui, pioşenia şi evlavia religioasă", arată istoricii Episcopiei Romano-Catolice de Oradea în expoziţia pe care au dedicat-o Sfântului Ladislau.
Conflictele dintre tatăl şi unchiul său l-au alungat pe Ladislau încă o dată în Polonia, dar ulterior a putut reveni în Ungaria şi a devenit ducele Bihariei, având reşedinţa aici până la urcarea sa pe tron în 1077. "Ducatul Bihariei era un fel de teren de pregătire pentru viitorul rege al Ungariei", spune Lakatos Attila (foto), istoric şi arheolog orădean, curator al expoziţiei din Palatul Baroc.
A salvat domniţe
Din cei 55 de ani de viaţă, Ladislau şi-a petrecut mai bine de jumătate în cetatea Bihariei. "Este probabil prima personalitate istorică autentic bihoreană. Este un om al acestor meleaguri", spune Lakatos.
Cât era duce, şi-a câştigat faima de cavaler viteaz prin "fapte cucernice". "Cea mai memorabilă a fost înfrângerea într-un duel a unui războinic cuman şi eliberarea unei fete maghiare răpite, fapte care şi peste secole erau eternizate pe frescele din bisericile celor mai izolate sate ale Ungariei", notează istoricul maghiar Pál Engel în volumul "Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei Medievale 895-1526".
Şi în Sala Festivă a Palatului Baroc din Oradea, construit în secolul XVIII, sunt pictate mai multe scene din viaţa Sfântului Ladislau, între care şi episodul duelului cu războinicul cuman (foto).
A cucerit Croaţia
Ladislau a urcat pe tron în 1077 şi s-a căsătorit cu Adelaide Rheinfelden, care i-a născut o fiică, Piroska. Ulterior, prinţesa s-a căsătorit cu Ioan Comnenul, devenind împărăteasă a Bizanţului, iar după moarte, datorită binefacerilor ei, sanctificată de biserica bizantină.
Istoricii arată că primii ani ai domniei lui Ladislau I au fost marcaţi de conflictele cu Solomon, care pretindea tronul. Regele şi-a păstrat însă coroana şi a consolidat regatul. "A alcătuit legile, memorabile pentru severitatea lor, şi a obţinut de la Papa Grigore al VII-lea canonizarea lui Ştefan, a principelui Emeric şi a episcopului martir Gerard", notează tot Pál Engel, care subliniază, însă, că "cea mai memorabilă faptă a lui Ladislau a fost cucerirea Croaţiei, vecina de la sud-vest, fapt ce a deschis o nouă epocă în politica externă maghiară".
În volumul "Ungurii", Paul Lendvai scrie: "Abia sub Ladislau I a avut Ungaria parte de începutul unei noi epoci de înflorire. Regele a devenit eroul luptelor de apărare împotriva atacurilor pecenegilor, uzilor şi cumanilor".
La îndemnul îngerilor...
Asupra meleagurilor bihorene, Regele Ladislau I a pus o amprentă importantă. Istoricul orădean Liviu Borcea scria în cartea sa "Bihorul medieval" că "cea mai veche informaţie privind ridicarea unei mănăstiri pe teritoriul de azi al oraşului Oradea provine din cronica lui Marcu din Kált". Este vorba despre lucrarea "Cronica pictată de la Viena" (Chronicon Pictum Vindobonense), redactată la mijlocul secolului XIV.
Marcu din Kált relata că regele Ladislau I "a găsit în parohia fortăreţei Bihor, între fluviile Criş, într-o vânătoare, un loc unde, la îndemnul îngerilor, a hotărât să ridice în cinstea Fecioarei Maria o mănăstire, loc pe care l-a numit Varad".
Înainte de Ladislau
Cum arăta actualul oraş Oradea pe vremea aceea? Datele istorice sunt puţine. "În locul oraşului pe atunci era o pădure şi o zonă mlăştinoasă. Locul ales pentru întemeierea mănăstirii a fost probabil strategic, căci era într-o zonă mai protejată", spune istoricul Lakatos Attila.
"Cercetările arheologice recente ne arată că pe locul actualei Cetăţi a existat o aşezare cel puţin din secolul X (n.r. deci înainte ca regele să ridice mănăstirea). Prin 2010, când s-a săpat în pivniţa Palatului Princiar, au fost găsite urmele a 2-3 locuinţe de secol X. Nu se ştie, însă, dacă este vorba de o aşezare fortificată sau de una deschisă...", explică Lakatos.
În acele vremuri, centrul de locuire era terasa Salca, nu zona unde s-a dezvoltat ulterior cetatea. De altfel, în zona Salca săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe tipuri de aşezări, inclusiv unele dacice, de la începutul primului mileniu.
Pilonii Oradiei
Ce se ştie cu certitudine e că Regele Ladislau a ctitorit prima catedrală în stil romanic din urbe. Totodată, el a pus bazele Episcopiei romano-catolice de Oradea, pe o structură ecleziastică deja existentă în Biharia. Iar prin aceste ctitoriri a început să se "aşeze" Cetatea Oradiei.
"În literatura istorică, anul întemeierii acesteia (n.r. – a catedralei romanice) a fost stabilit în 1092. Acest lucru, însă, cel mai probabil are legătură cu faptul că reprezintă o dată rotundă în istoriografie, de la canonizarea sfântului în anul 1192, respectiv eliberarea Oradiei de sub ocupaţia otomană în 1692", arată istoricii episcopiei.
La puţină vreme după ridicarea mănăstirii a apărut şi prima atestare documentară a Oradiei, mai exact a toponimului "Varadinum". Se întâmpla în anul 1113, iar actul este o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor, Slovacia, în care e pomenit Syxtus Varadiensis, primul episcop catolic al oraşului căruia i se cunoaşte numele.
Regele "vedetă"
Regele Ladislau a murit în 1095 şi a fost îngropat, la dorinţa sa expresă, în catedrala din Oradea. Legenda spune că a fost deplâns de bogaţi şi de săraci, iar fecioarele au purtat vreme de 3 ani veşminte negre...
Iniţial, din cauza unei traduceri greşite a unei diplome de secol XII, scrise în limba latină, s-a crezut că trupul regelui a fost depus la Somogyvár (Ungaria). "Disputa este între timp rezolvată. Există un consens în istoriografia maghiară că Regele Ladislau a fost îngropat la Oradea", explică Lakatos Attila.
Respectat în timpul vieţii, Ladislau a devenit o adevărată vedetă după moarte. "Popularitatea sa, cel puţin în posteritate, a depăşit-o pe cea a lui Ştefan (n.r. - primul rege-sfânt, cel care a creştinat Ungaria). În 1192, a fost canonizat drept sfânt, ca un generos sprijinitor al Bisericii, iar în Evul Mediu târziu a fost sfântul maghiar cel mai des pomenit", scrie Pál Engel, adăugând că regii Ungariei, de îndată ce erau încoronaţi, veneau în pelerinaj la mormântul lui Ladislau.
Oradea, pe harta Europei
Chipul i-a fost bătut în monede, i-au fost închinate imnuri, biserici, statui... I s-a dus vestea că a ajutat săracii, a fost curajos, dar mai ales credincios. "Ţinea post şi se ruga întruna. Plângea pentru păcatele poporului", stă scris în Legenda Sfântului Ladislau, scrisă cel mai probabil cu ocazia canonizării.
Nu mulţi ştiu, dar cultul Regelui Ladislau a contribuit din plin la dezvoltarea economică, turistică şi culturală a urbei. Reconstruită în stil gotic, catedrala din Cetatea Oradiei a devenit, începând din 1401, unul dintre cele mai mari centre de pelerinaj, alături de Catedrala San Marco din Veneţia şi Biserica din Assisi. Mai mult, vrând să aibă locul veşnic la picioarele Sfântului Ladislau, în Oradea au fost înmormântate mai multe capete regale, între care Regele Ştefan II, Regina Maria de Anjou şi consortul ei, Împăratul Sigismund de Luxemburg.
Altfel spus, Regele Ladislau nu doar că a contribuit la întemeierea Oradiei, ci a şi pus-o pe harta Europei...
STATUIA REGELUI
Din nou acasă
De-a lungul timpului, mormântul Sfântului Ladislau a fost profanat în mai multe rânduri de mongoli şi otomani, dar şi pe fondul conflictelor religioase dintre catolici şi protestanţi. Astăzi, rămăşiţe din trupul lui se află la Augsburg, Bologna, Zagreb, Alba Iulia, Esztergom, Győr şi Oradea.
Regele Ladislau I a avut două statui în Cetatea Oradea, dintre care una ecvestră, realizată de sculptori din Cluj şi amplasată în 1395. Statuile au fost topite de turci după asediul asupra fortăreţei din anul 1660.
Recent, Episcopia Romano-Catolică şi Primăria au anunţat că în prima parte a acestui an va fi amplasată în curtea Cetăţii Oradea, cu faţa spre Palatul Princiar, o nouă statuie ecvestră a regelui-sfânt, turnată în bronz după un model creat de Deák Árpád (foto). Monumentul a fost realizat cu o investiţie de 260.000 euro de către eparhia de Oradea cu ajutorul unor donaţii, iar municipalitatea va realiza soclul. Astfel, după 360 de ani, regele se întoarce în Cetate.
