Mai multe școli din țară și-au fixat programul „Școala altfel” în săptămâna dinainte de vacanța de iarnă. Este și cazul unora din județul Bihor. În săptămâna respectivă, trecând în mai multe din zile pe la cel mai cunoscut centru comercial din oraș, nu am putut să nu remarc numeroase grupuri de copii aduși la mall, cu ocazia „Școlii altfel”. Era o adevărată zarvă: unii veneau, alții plecau, unii pe jos, alții sosiți cu autocare, din afara municipiului. Nu am avut alte experiențe directe, dar din discuții cu prieteni din alte localități, situația este aceeași peste tot.

Văzându-i, nu pot să nu mă întreb dacă școala și-a epuizat toate celelalte metode și obiective de învățare, iar singurul rămas în listă este acela de a-i învăța pe copii cum să devină consumatori pe bandă rulantă, înșirați la coadă la societatea de consum, unde singura activitate pe care trebuie să ți-o însușești este aceea de a împinge căruciorul.

Profesorii se plâng ori de câte ori au ocazia că programa școlară este prost făcută. Spun că ei știu ce au de făcut, își dau seama că unele lucruri nu sunt așa cum trebuie, dar că sunt încorsetați de programă și nu au cum să iasă din aceasta.

Din altă perspectivă, mai generală, lasă-l pe un om să facă ce și cum își dorește și urmărește rezultatul. O să descoperi care îi sunt valorile, care îi sunt ambițiile, limitele, obiectivele, zonele de interes, standardele. Cam așa se întâmplă și cu „Școala altfel”.

Acest program este o perioadă în care profesorii nu sunt încorsetați de nicio programă, în care ar putea să își pună în practică creativitatea, ingeniozitatea și ideile pedagogice inovative, ca să-i facă pe elevi să se apropie de obiectivele educaționale stabilite. Pentru o săptămână, Inspectoratul Școlar, Ministerul Educației, politicienii etc. își iau, într-o măsură bună, mâna de pe școală. Rămân, într-un mod mult mai direct, profesorii față în față cu elevii lor.

Fără a avea pretenția unui studiu aprofundat, se vede că școala eșuează în a-și îndeplini misiunea. Încă o dată se vede că, chiar și atunci când sunt lăsați liberi, profesorii nu reușesc „să iasă din pătrățel” și să se adapteze realității. Probabil unii din comoditate, altii din nepăsare și din neștiință.

Pur și simplu nu reușesc să fie altfel.

Adrian Oegar
activist civic

Urmăriți BIHOREANUL și pe Google News!