Revanşa Miculeştilor: De ce au câştigat fraţii Micula bătălia contra statului

După un proces purtat vreme de aproape nouă ani la Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor privind Investiţiile de la Washington, fraţii Ioan şi Viorel Micula s-au dovedit mai puternici decât toate guvernele care s-au perindat în tot acest timp la cârma ţării.

Argumentele cu care cei doi au devenit săptămâna trecută primii români care bat statul la cea mai înaltă instanţă de litigii economice au prevalat justificărilor acestuia. Motivul pentru care statul a pierdut stă în propria inconsecvenţă. Concret, pentru a atrage investiţii, un Guvern al României a instituit în 1999 zone defavorizate cu regim fiscal privilegiat pe 10 ani, dar în 2004, un alt Guvern, tot al României, le-a anulat la jumătatea perioadei, dând peste cap planurile de afaceri şi micşorând profiturile investitorilor.

Miracolul "suedez"

Plecaţi din ţară înainte de 1989 în condiţii nici acum pe deplin cunoscute, bihorenii Ioan şi Viorel Micula au revenit din Suedia, unde se stabiliseră şi primiseră chiar şi cetăţenie, imediat după Revoluţie. În scurt timp au pus pe picioare o afacere de comerţ, bazată mai ales pe importuri de alcool, iar succesul a fost atât de exploziv încât nu au fost scutiţi de bănuiala că ar fi rulat de fapt o parte din fondurile fostei Securităţi ori nomenclaturi care le-ar fi facilitat plecarea în Occident.

Cert e că profiturile obţinute în primii ani de capitalism sălbatic, pe fondul unui vid legislativ aproape total, au fost reinvestite rapid de cei doi pentru a înfiinţa în zona natală, Rieni-Sudrigiu, prima platformă modernă de industrie alimentară din România.

Tot de atunci, fraţii Micula au început să-şi asigure şi o influenţă politică deloc neglijabilă, atuul lor fiind cele 10.000 de locuri de muncă create, adică puzderie de voturi ce puteau fi orientate către un partid sau altul. Aşa se face că de-a lungul anilor fabricile lor au fost vizitate de politicieni de cel mai înalt rang, de la Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu până la Adrian Năstase şi Gabriel Ţepelea, fostul vicepreşedinte ţărănist al Camerei Deputaţilor în guvernarea CDR, ba chiar şi de fostul Patriarh Teoctist.

În asemenea condiţii, n-a fost de mirare că la finele anilor '90, pentru a stimula investiţiile, dar probabil şi pentru a-i recompensa pe investitorii deja stabiliţi aici, Guvernul a declarat zona Rieni-Sudrigiu drept zonă defavorizată, instituind facilităţi fiscale, cu impozite şi taxe reduse pentru antreprenori, pe o perioadă de 10 ani. O dedicaţie expresă pentru Miculeşti, spun şi acum cârcotaşii.

Avantajele cetăţeniei

În 2004, însă, facilităţile au fost brusc anulate, afacerile au intrat în declin, iar cei doi au declarat război statului. Invocând faptul că sunt cetăţeni suedezi, Ioan şi Viorel Micula au reclamat încălcarea Acordului bilateral româno-suedez pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, iar cu acest argument au deschis în 2005 un proces la Centrul Internaţional pentru Soluţionarea Disputelor privind Investiţiile (CISDI), cerând ca statul să le achite despăgubiri financiare pentru veniturile nerealizate ca efect al eliminării facilităţilor.

Dată fiind miza, de ordinul sutelor de milioane de dolari, nici guvernele şi nici cei doi oameni de afaceri nu au făcut economie la angajarea avocaţilor. Iniţial, patronii European Drinks and Food au fost reprezentaţi de casele de avocatură Muşat&Asociaţii, pentru ca apoi să-şi asigure serviciile caselor Dragne&Asociaţii, Shearman&Sterling (Londra şi Paris) şi King&Spalding (Londra, Washington şi Houston). De cealaltă parte, statul a fost apărat de firma internaţională de avocatură Freshfields Bruckhaus Deringer (birourile din New York, Frankfurt şi Paris) şi de NNDKP (Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen).

Potrivit datelor din dosar, fraţii Micula au investit în proces nu mai puţin de 18,4 milioane euro, iar statul 11,5 milioane euro. Cheltuieli de judecată pe care, după cum a decis tribunalul format din trei arbitri - Laurent Levy (elveţian de origine braziliană), Stanimir Alexandrov (bulgar, desemnat de fraţii Micula) şi Georges Abi-Saab (de origine egipteană, desemnat de România) - le vor suporta acum în parte egală.

Mulţumiţi parţial

Sentinţa pronunţată joi noapte şi motivată pe 370 de pagini consfinţeşte prima înfrângere a statului la CISDI, iar în baza ei Ministerul Finanţelor va trebui să achite fraţilor Micula despăgubiri de 250 milioane dolari, reprezentând a zecea parte din valoarea totală a investiţiilor făcute.

În suma de 376,4 milioane lei pe care statul trebuie să o plătească, tribunalul a inclus compensaţii de 85 milioane lei pentru creşterea costului zahărului, 17,5 milioane lei pentru creşterea costului altor materii prime, 18 milioane lei pentru ratarea ocaziei de a face stocuri de zahăr şi 255,7 milioane lei pentru profituri nerealizate, la aceste sume adăugându-se dobânzi.

Vestea a fost primită cu satisfacţie reţinută de cei doi oameni de afaceri, care consideră că victoria e doar parţială. "Noi am plătit la stat peste 1,2 miliarde euro. Statul nu ne-a dat înapoi tot ce ne-a luat, trebuia să primim mult mai mult, pentru că noi am investit în zone defavorizate şi nu am reuşit încă să ne recuperăm investiţia de 2,2 miliarde euro", a comentat, a doua zi, Ioan Micula (foto).

Mesaj către stat

Tot vineri, Grupul European Drinks and Food a emis un comunicat prin care patronii şi-au justificat acţiunea, aducând ca argumente, practic, întreaga activitate de până acum: construirea unor platforme de producţie integrate şi dotate cu tehnologii de ultimă generaţie, angajarea de-a lungul timpului a 7.500-12.000 de salariaţi, impunerea unor produse şi branduri puternice, investiţiile în infrastructură, dezvoltarea a sute de mii de locuri de muncă pe orizontală, în industriile conexe, toate asigurând statului venituri uriaşe prin impozitare şi taxare, şi "contribuind la creşterea bunăstării sociale".

Ioan şi Viorel Micula n-au ezitat însă nici să acuze încă o dată politicile economice ale guvernelor României, care descurajează investiţiile prin legi mereu în schimbare şi fiscalitate crescândă: "Statul trebuie să înţeleagă că orice investitor nu poate să creeze valoare adăugată decât dacă regimul juridic şi economic devine predictibil, transparent, rezonabil şi consecvent. Politica economică, dacă se concentrează doar pe înmulţirea şi creşterea taxelor, cu ignorarea totală a mediului de afaceri privat, va conduce inevitabil la reducerea resurselor bugetare, creşterea şomajului şi cronicizarea fenomenelor de piaţă nefiscalizată".

Minus plus minus egal plus

De partea cealaltă, niciun reprezentant al Guvernului nu a făcut deocamdată declaraţii oficiale în legătură cu acest subiect. Doar neoficial, reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor au anunţat că, aşa cum de altfel era de aşteptat, intenţionează compensarea sumelor pe care statul le are de achitat fraţilor Micula cu sumele pe care firmele acestora le-au acumulat ca datorii la buget. Concret, cum aceste datorii ar fi de circa 150 milioane dolari, cei doi ar urma să primească doar diferenţa de aproximativ 100 milioane dolari, mai exact 376,43 milioane lei, plus dobânzi ce vor curge până la plata efectivă a acestei sume.

"Dacă domnii de la Finanţe spun că vor acoperi datoriile cu banii ăştia înseamnă că ştiu ei mai bine. Eu ştiu că nu avem datorii atât de mari, iar datoriile pe care le avem nu sunt din vina noastră, ci a contextului economic", a declarat Ioan Micula după mesajul transmis pe ocolite de Guvern. Destul de conciliant, cum poate ar fi fost un suedez get-beget, dar şi suficient de tânguitor, ca tot românul înclinat să găsească altora cusururi. Fie şi, sau mai ales, cârmuirii...

Ioan şi Viorel Micula au pus încă din 1991 bazele afacerii cu care grupul de firme European Drinks and Food avea să devină la un moment dat cel mai mare din industria alimentară românească, iar în câţiva ani au reuşit chiar şi să bată Coca Cola, România fiind una dintre puţinele ţări europene unde se întâmpla acest lucru, şi să exporte numeroase produse în ţările din jur, din Ungaria până în spaţiul ex-sovietic.

Cu timpul, însă, afacerile lor, extinse şi în turism, presă şi industria chimică, au intrat în declin, presa economică susţinând că în prezent acestea au ajuns la doar 40% din volumul înregistrat în perioada de vârf, la finele anilor 1990 şi începutul decadei 2000.

Cei doi oameni de afaceri au pus regresul pe seama expansiunii pieţei negre, mai ales în producţia şi comerţul cu alcool, pe fiscalitatea în permanentă creştere, dar şi pe nerespectarea obligaţiilor pe care statul şi le-a asumat prin menţinerea facilităţilor pentru investitorii în zonele defavorizate.

Potrivit ultimei ediţii a topului 300 Capital al celor mai bogaţi români, fraţii Micula ar deţine o avere evaluată la 160 milioane euro, după ce în 2010 averea lor era de circa 600 milioane euro, ceea ce le asigura prezenţa între primii 10 cei mai bogaţi români.