Ce-a făcut şeful CJ Bihor săptămâna trecută, când a prezentat cele 12 criterii pentru alocarea banilor către primăriile din judeţ, este începutul celei mai importante reforme administrative din ultimii 30 de ani. Poate singura pe bune, nu formală, pentru că ţinteşte la rădăcina relelor din administraţia noastră. Dacă va fi adoptat - şi va fi (apropo, vedeţi la ce e utilă o majoritate clară într-un Consiliu Judeţean ori Local, dar şi în Parlament, dacă puterea e exercitată cu bună credinţă şi energic!) - setul de reguli va scoate Bihorul, pur şi simplu, din feudalismul politic în care băltesc, de fapt, toate judeţele, oraşele şi comunele României.

Pentru prima oară, alocarea banilor publici nu va mai depinde de obedienţa unui primar, ci de eficienţa lui. E cea mai transparentă decizie luată vreodată în administraţia noastră şi cea mai eficientă, aptă să oblige primarii comunelor şi oraşelor, dacă vor bani (şi toţi vor), să renunţe la (sau măcar să-şi reducă) metehnele care fac atât rău cetăţenilor.

Să nu se mai căciulească în faţa baronului pentru a căpăta bani. Să nu umple organigramele primăriilor cu clientelă de partid ori personală (apropo, mă gândesc ce-o fi în sufletul trândavilor din CJ care, nu puţini, îşi pregăteau refugii prin primării!). Să nu fie populişti, ci să conceapă proiecte de bugete cu taxe şi impozite realiste, pe care apoi să le şi încaseze, fără teama de a fi amendaţi la urne de frustraţi (apropo, iniţiativa lui Bolojan e cu atât mai lăudabilă cu cât vine în plină campanie electorală!).

Să nu mai ţină asistaţi pe care să-i scutească de orice responsabilitate, ci să-i pună să cureţe localităţile ca afară, dacă tot îi invidiem pe alţii pentru rânduiala lor. Să nu mai umfle salariile slujbaşilor dacă aceştia nu oferă servicii de calitate. Să nu înceapă lucrări (mai ales în ani electorali) ca apoi să le lase de izbelişte. Să tragă pentru bani europeni, cei care schimbă radical nu doar infrastructura localităţilor, ci şi viaţa localnicilor. Şi câte şi mai câte... Pe scurt, saltul de la politica de partid la politici publice, cum zic pretenţioşii. La administraţie efectivă, nu mimată.

Oamenii de peste tot care au urmărit "fenomenul Bolojan" au ajuns să-i invidieze pe bihoreni pentru şansa unui politician de această factură, dispus să-şi asume decizii fundamentale, nu panglicăreli, şi majoritatea realizează că modelul ar trebui multiplicat la nivelul întregii ţări, în fiecare judeţ, în fiecare oraş, în fiecare comună. Cum, însă, e limpede că Bolojan nu poate fi clonat, am putea totuşi să facem altceva, şi anume să punem presiune pe partide (pe toate, inclusiv pe-al lui Bolojan) ca să legifereze, pur şi simplu, regulile de bună administrare. Să le bage în Codul Administrativ, că tot e o însăilare fără fond, pentru că nu doar Bihorul, ci toată ţara are nevoie de ordine şi toată trebuie dezvoltată.

Eu, unul, asta aştept de la partidul pe care îl voi vota.