Clasa politică a intrat în panică, aşa că acum încearcă să găsească necompromişi pe care să-i scoată în faţă. Prin urmare, au început să umble la rezerva de cadre, însă n-au găsit decât doi-trei saşi care au uitat să emigreze, nişte unguraşi inteligenţi dar care vor să ne ia Ardealul, plus o mână de evrei din sistemul bancar.
Poporul român a ajuns fără speranţă dacă prin numirea lui Klaus Johannis crede că se mai poate repeta miracolul de la 1866 cu Carol I. Oricât de brav ar fi primarul Sibiului, acesta nu poate face mare lucru, deoarece sistemul e pervertit. Spre deosebire, de exemplu, de America, unde sistemul e aşa de bine pus la punct încât dacă la conducere ajung persoane modeste, gen George W. Bush, acestea nu pot produce prea mari pagube.
Dacă tot vrem schimbare cu şanse de reuşită ar trebui ca, la o oră de vârf, domnul Antonescu să anunţe că se retrage din cursa prezidenţială pe motiv de boală, iar Johannis, cu lacrimi în ochi, să-l consoleze cu accent săsesc: "Dragă Crin"... Ne-am întoarce la faza din 2004 cu observaţia că neamţul ar câştiga azi din primul tur.
Toate relele ni se trag din faptul că niciodată nu ştim ce vrem. Am croit o Constituţie al cărei "părinte", Antonie Iorgovan, se amuză din ceruri văzând cum politicienii trec pe la televiziuni citind din ea la fel cum făceau Gărzile Roşii în timpul Revoluţiei Culturale din China cu cărticica roşie a lui Mao.
Soluţia e însă la îndemână. O Constituţie clară şi alegeri uninominale adevărate, nu ca acum. Un Parlament bicameral, dar redus numeric, plus recuplarea alegerilor generale cu cele prezidenţiale. Fiindcă acum, în loc de un circ la patru ani, am ajuns să avem unul permanent.