Era abia la şcoala primară, dar ştia că va urma un liceu "real" şi apoi Dreptul, pentru a deveni "om al legii", la fel ca bunicul ei. Visul i s-a împlinit cu asupră de măsură, ajungând primul român care lucrează la Curtea Penală Internaţională, specializată în judecarea crimelor de război, crimelor împotriva umanităţii şi infracţiunilor de genocid.

Premieră

La 25 de ani, Maria Manolescu îşi îndeamnă colegii de generaţie să fie ambiţioşi, hotărâţi şi - pentru a reuşi în viaţă - să profite de orice şansă de a învăţa. Ea însăşi e un bun exemplu. De la începutul acestui an face parte, împreună cu un belgian şi cu un german, din echipa de avocaţi ai colaboratorilor unui fost vicepreşedinte al Republicii Democratice Congo, judecaţi la Tribunalul Penal Internaţional.

Înfiinţată în 1998 în baza unui tratat semnat la Roma de reprezentanţii a peste 100 de state şi având sediul la Haga, Curtea are competenţa judecării oricăror infracţiuni de crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid, fiind formată din cei mai reputaţi specialişti în Drept Internaţional. Niciun magistrat, însă, nici judecător, nici procuror, nu este şi nu a fost român. Cu atât mai mult e de apreciat că o orădeancă, şi încă atât de tânără, a spart gheaţa, fiind admisă ca jurist, avocat debutant, de către conducerea Tribunalului.

De la Miliţie la Justiţie

Maria a vrut să "se facă" om al legii încă de la 8 ani, când îşi admira bunicul, Gheorghe Telente, fost ofiţer de Miliţie şi apoi de Poliţie, cunoscut pentru fermitatea sa. Cu timpul, deşi aprecierea faţă de el i-a rămas intactă, a realizat însă că justiţia înseamnă mai mult şi s-a decis să devină avocat. Nu procuror, fiindcă nu aspiră să trimită oameni la închisoare, nici judecător, pentru că "la noi sunt supuşi presiunilor de tot felul", ci avocat întrucât asta "nu înseamnă neapărat a scăpa pe cineva de pedeapsă, ci a te asigura că are un proces echitabil".

Până să se vadă în robă, nu se poate spune că a avut un parcurs excepţional, afirmă Maria cu modestie. Şcoala primară a făcut-o la Oltea Doamna, iar gimnaziul şi liceul la Colegiul Emanuil Gojdu, la mate-info. "Părinţii îmi spuneau că gândirea şi rigoarea matematică mă vor ajuta indiferent de cariera viitoare. Au avut dreptate", mărturiseşte tânăra. După note n-a alergat însă niciodată. "Am vrut mereu să am note cât mai bune, dar nu am vânat zecele, ci doream ca ele să reflecte cât mai bine ceea ce ştiam".

În această perioadă, modelele din familie au fost completate de două profesoare, Daniela Iederan şi Ramona Ola. Prima "ne învăţa să gândim critic, nu ne impunea să adoptăm opiniile cuiva, ci ne provoca să filtrăm informaţia şi să ne formăm propriile opinii", iar cea de-a doua "se ocupa de noi interesând-o, ca dirigintă, mai mult decât situaţia noastră şcolară, ne forma şi ca oameni".

Pe cont propriu

Faptul că învăţa bine n-a oprit-o niciodată pe Maria să fie un copil şi un adolescent ca mulţi alţii. "Mama avea totdeauna grijă să am timp şi pentru mine. Ieşeam cu prietenii, aveam şi hobby-uri: am cântat la pian, apoi am făcut balet, gimnastică şi tir sportiv, despre care am ajuns să înţeleg că nu e un sport agresiv, ci unul al minţii". S-a oprit abia când a ales să urmeze Dreptul la Cluj, pentru că voia carte de performanţă, dar şi să se descurce singură. Şi aici a avut profesori care au marcat-o. Florin Streteanu, de Drept Penal, "era foarte strict, dar modul cum preda te făcea să înveţi şi dacă n-ai fost pasionat".

Chiar dacă studia mult, Maria a continuat să activeze şi în Parlamentul European al Tinerilor (PET), un ONG care reuneşte tineri de pe tot continentul pentru a dezbate teme de actualitate, de la economie la terorism şi de la ecologie la dezvoltare durabilă, şi din care făcea parte încă din clasa a IX-a. "M-a ajutat să înţeleg perspectiva generaţiei mele din medii culturale cu totul diferite", spune Maria, care în 2007 a coordonat organizarea primei sesiuni a PET în România, chiar la Oradea, iar un an mai târziu primul forum est-european al tinerilor desfăşurat la Oradea, Sibiu şi Budapesta.

Poliglotă şi umblată

Implicarea în PET a ajutat-o pe Maria şi să înveţe mai multe limbi, astfel că vorbeşte fluent engleza, franceza şi italiana, iar germana şi spaniola la nivel de începător. "Engleza pentru că e limbă oficială a Organizaţiei Naţiunilor Unite, franceza pentru că voiam să studiez în Franţa, unde sistemul juridic e mai apropiat de cel românesc, pe care l-a şi inspirat, italiana pentru că am fost în vacanţe în Italia şi părinţii m-au încurajat să mă descurc singură, iar spaniola de la televizor", explică tânăra. Mai nou, învaţă olandeza, "pentru că trăiesc la Haga", şi se apucă de arabă, "pentru că experţii în Drept Internaţional cunoscători de arabă sunt foarte puţini şi căutaţi".

În anul III de facultate, Maria a profitat de programul Erasmus, pentru schimbul de studenţi, aşa că acest an l-a făcut la Aix-en-Provence, iar apoi, după absolvire, în 2008, a realizat un masterat în Drept Internaţional la Sorbona, fiind admisă printr-un concurs riguros, pe baza mediilor din gimnaziu, liceu şi facultate, dar şi a activităţilor extracurriculare desfăşurate.

Nicio clipă nu a avut vreun complex de inferioritate că-i româncă. "Când eram complimentată pentru accent şi spuneam că sunt româncă simţeam o atitudine negativă care este generală faţă de români. Ceva în genul "aha, ţigani...". Dar nu mi-am ascuns niciodată naţionalitatea, chiar dacă era obositor să tot explic diferenţele dintre români şi romi. Măcar aşa am avut satisfacţia că le-am dat francezilor informaţii corecte despre noi".

Avocat de VIP

Licenţiată cu o teză despre "Flexibilitatea sistemului juridic al Organizaţiei Mondiale a Comerţului" şi master cu o lucrare despre "Metode de soluţionare a disputelor în viitoarele tratate bilaterale de investiţii ale Uniunii Europene" (cu state terţe precum SUA ori Canada), Maria se pregăteşte să obţină cel de-al doilea masterat la Universitatea din Leiden, de lângă Haga, unde se află şi Curtea Penală Internaţională.

09_bombo.jpgAnul acesta, în februarie, şi-a depus aici candidatura ca asistent juridic (avocat începător), fiind admisă, iar în martie a fost selectată în echipa de apărători - condusă de un belgian şi din care mai face parte un german - ai unui parlamentar din Congo, Fidèle Babala Wandu, colaborator al fostului vicepreşedinte al ţării, Jean Pierre Bemba Gombo (foto).

Fiu al unui bogat om de afaceri şi fondator al Mişcării de Eliberare, Gombo a ajuns vicepreşedinte în 2005, dar după un an, când a pierdut prezidenţialele şi le-a contestat, oamenii săi au fost acuzaţi de uciderea a peste 130 de persoane, de violarea a sute de femei şi torturarea altor sute de oameni. Arestat în 2008 lângă Bruxelles, unde îşi şi făcuse studiile, politicianul a fost deferit Tribunalului Penal Internaţional, presa mondială considerând că dosarul său reprezintă o premieră, deoarece ar institui responsabilitatea unui politician pentru faptele adepţilor săi.

Împreună cu liderul echipei şi cu colegul său, Maria îl reprezintă pe parlamentarul congolez într-un proces intentat pentru falsificarea de probe şi influenţarea martorilor în favoarea fostului său şef, iar munca sa presupune, concret, "cercetarea juridică, analiza factuală şi juridică a dosarului, organizarea şi desfăşurarea şedinţelor de lucru cu clientul şi redactarea acţiunilor în instanţă".

Profesor sau diplomat

Pasionată de Dreptul Internaţional, Maria îşi doreşte să continue ca avocat la Curtea Penală Internaţională, dar visează să ajungă cândva şi profesor universitar, aşa că de pe acum se gândeşte la o teză de doctorat în domeniu.

I-ar plăcea şi să facă diplomaţie, şi nu pentru un for internaţional, ca "tehnocrat", ci pentru statul român, dar e dezamăgită de clasa politică de acasă, despre care spune că nu e dispusă să promoveze persoane pe merit nici măcar în această activitate, care ar putea aduce beneficii României.

Aşa că, până să se schimbe lucrurile, Maria are un sfat pentru colegii ei de generaţie: "Să nu se plafoneze şi să nu renunţe la convingeri doar pentru a se integra în "sistem", luând lucrurile aşa cum sunt, ci să contribuie fiecare pentru a le schimba". În bine, fireşte.

DIFERENŢE
Curtea Penală Internaţională, Curtea Internaţională de Justiţie

Confundate adeseori (recent chiar şi de premierul Victor Ponta, care, culmea, în 2003 şi-a obţinut doctoratul cu o lucrare intitulată "Curtea Penală Internaţională"), Tribunalul Penal Internaţional şi Curtea Internaţională de Justiţie sunt instituţii complet diferite, numitorul comun fiind că au sediile la Haga.

Înfiinţată în 1998 prin Tratatul de la Roma, semnat de reprezentanţii a 134 state, Curtea Penală Internaţională judecă crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid în acele cazuri când statele nu pot ori nu vor să facă acest lucru, inculpaţii fiind persoane fizice, cu sau fără calitate oficială.

Curtea Internaţională de Justiţie, înfiinţată în 1945, este un organ judicar al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi acţionează în baza Cartei ONU, judecând litigii între state.