Statul român a fost condamnat la CEDO pentru încălcarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie a fostei judecatoare Elena Pop Blaga de la Tribunalul Bihor, în prezent pensionară şi candidată la funcţia de senator din partea PPDD.
Condamnarea priveşte interceptările telefonice solicitate de procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie în perioada 1999-2005, în timpul anchetei şi ulterior a procesului demarat pe numele fostei judecătoare, pentru fapte de corupţie.
Magistraţii europeni au stabilit că Elena Pop Blaga a fost ascultată ilegal de SRI, la cererea PNA, în baza unor mandate ale Înaltei Curţi date în timpul anchetei penale dar şi ulterior, în tot timpul procesului, când s-a invocat pericolul pe care îl reprezenta pentru siguranţa naţională, fiindu-i încălcate dreptul la viaţă privată şi de familie, deoarece autorizarea legală a interceptărilor nu a putut fi dovedită de către autorităţile judiciare din România.
În plus, CEDO a mai reţinut şi expunerea fostei judecătoare la rele tratamente pe perioada cât a fost ţinută în arest, deoarece ar fi stat 30 de zile într-o celulă de 3,5 pe 5 metri, laolaltă cu alte şase femei, din care unele bolnave de sifilis, trebuind să suporte şi mirosurile closetului din celulă. De asemenea, Pop Blaga a reclamat şi faptul că pentru două zile, în vederea audierii sale la Înalta Culte de Justiţie, a fost transportată la Bucureşti cu cătuşe la mâini, iar în arestul Poliţiei Bucureşti a fost ţinută, până la întocmirea formalităţilor, timp de două ore, închisă într-un WC.
Odată cu condamnarea României, CEDO a acordat şi daune, însă acestea sunt simbolice, pe considerentul că simpla recunoaştere a dreptului încălcat constituie o reparare a prejudiciului.
Astfel, România a fost obligată la plata a 4.900 euro, cu titlu de daune, sumă care se adaugă la cei 20.000 euro, obţinuţi tot ca daune morale în 2007 ca urmare a unei sentinţe date de Curtea de Apel Timişoara, unde Elena Pop Blaga a deschis proces tot împotriva Statului român, pentru relele tratamente pe care le-a suportat în timpul anchetei şi a procesului său.
Judecătoarea solicitase Curţii Europene 112.000 euro daune materiale şi un milion euro daune morale. În plângerea înaintată CEDO, Elena Pop Blaga a acuzat faptul că i-au fost interceptate ilegal până şi convorbirile pe care le purta cu soţul ei, iar procurorul care o ancheta, Dan Chirculescu, ar fi făcut presiuni asupra soţului ei, ca să divorţeze. De asemenea, judecătoarea se plângea de condiţiile în care a fost cazată în arestul Poliţiei, împreună cu cinci ţigănci şi prostituate cu boli venerice, care ar fi fost folosite de ofiţerul anchetator al Parchetului Naţional Anticorupţie, Traian Surducan, ca mijloc de presiune asupra ei.
În 2002, Blaga a fost arestată în urma unui controversat flagrant de luare de mită organizat de procurorii DNA Oradea. Judecătoarea a fost denunţată atunci de un expert tehnic, Corneliu Huplea, care susţinea că femeia i-ar fi cerut 100 de milioane de lei vechi pentru a aproba un decont supraevaluat al unei expertize într-un dosar de faliment.
Judecătoarea a negat de la început acuzaţiile, declaraţiile fiind susţinute şi de lipsa probelor, deoarece, în urma flagrantului, pe mâinile femeii nu au fost descoperite urme fluorescente şi nici nu a fost acasă în momentul în care expertul a lăsat banii în locuinţă.
Elena Pop Blaga a fost totuşi arestată şi trimisă în judecată, însă trei ani mai târziu, în 2005, a fost exonerată şi repusă în drepturi, moment în care ea a dat statul român în judecată şi a solicitat despăgubiri pentru arestarea sa ilegală şi "relele tratamente la care a fost supusă in timpul arestului preventiv".
În urma procesului, Elena Pop Blaga a obţinut daune morale în valoare de 20.000 de euro, precum şi plata retroactivă a drepturilor salariale pe care le-a pierdut până la finalizarea procesului de corupţie.
În 2011, judecătoarea s-a pensionat, iar în acest an a intrat în politică, fiind desemnată candidat la Senatul României din partea PPDD pe Colegiul 4 Oradea.