Spre deosebire de concetăţenii care dobândesc brusc experienţă juridică la orice controversă pe legi (în pandemie nu au devenit mulţi medici?), nu ştiu dacă surprinzătoarea decizie a CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale este izvorâtă numai şi numai din sfânta literă a Constituţiei. Pot doar presupune că dacă 9 "judecători" au fost unanimi (e adevărat, numiţi politic), ceva bază or fi avut, deşi alţii, la fel de nepricepuţi ca mine, acuză o lovitură de stat.
Nu trebuie uitat, la fel de adevărat, că la aceste alegeri au greşit în serie şi curtenii constituţionali, şi alte instituţii ale statului.
Doar câteva exemple, evidenţiate de bunul-simţ comun: BEC a greşit când a validat toate candidaturile (mulţi candidaţi nu au obţinut la urne un număr de voturi măcar apropiat de cel al semnăturilor din dosarele de candidatură). CCR a greşit când a respins candidatura Dianei Şoşoacă, cu motivarea că este străină de valorile democratice. Or, dacă este aşa, de ce a fost lăsată să candideze în 9 iunie pentru Parlamentul European, unde a şi câştigat un mandat? Ar fi fost anti-democraţie la Cotroceni, dar este pro la Bruxelles şi Strasbourg (unde, apropo, este aspru amendată pentru derapaje)? Şi, dacă este mai extremistă decât permite legea, care privilegiază libertatea cuvântului, cum de a putut candida pentru Senatul României? În fine, tot CCR a greşit când a validat primul tur al Prezidenţialelor, cel din 24 noiembrie, pentru ca pe 6 decembrie să-l invalideze.
Cu toate astea, efectele deciziei sunt binevenite. Prima dovadă: Bursa de la Bucureşti (adică firmele din România) şi-a revenit imediat după anunţarea ei, după ce în două săptămâni pierduse enorm (12 miliarde de euro), leul s-a anemiat şi costul creditelor a crescut. De altfel, în premieră, oameni de afaceri respectabili şi-au abandonat neutralitatea politică şi s-au afişat pentru a avertiza asupra acestor costuri, pe care le achită, la capătul lanţului trofic, salariaţii de rând şi clienţii.
Stoparea unui proces electoral despre care "serviciile" au atenţionat în clar că este alterat de ingerinţe ale unor "actori statali" este şi ea un câştig în sine, chiar dacă oamenii sunt năuciţi că nimeni nu a contestat corectitudinea votării şi numărării (iar apoi şi a renumărării voturilor). Dar nu doar numărarea contează, ci şi ce se numără. Din păcate, unul dintre candidaţii rămaşi în cursă, sperând că o va câştiga după ce societatea s-a speriat de celălalt, a avut o reacţie isterică, nedemnă de "om de stat", cum am vrea să fie preşedintele României.
Cel mai mare câştig este, însă, faptul că luăm o pauză de la confuzie şi radicalizare, până la primăvară, când ar urma să fie repetat scrutinul. Avem multe de reparat până atunci, inclusiv instituţii, şi de lipit falii sociale. Iar atunci, înţelept ar fi să nu mai revendice această funcţie nici unul dintre cei 14 candidaţi pe care deja i-am avut. E nevoie de oameni cu adevărat noi, competenţi şi sănătoşi la cap. Şi da, şi patrioţi.