Nu am niciun motiv să cred că, dacă UDMR ar fi pretins un ministru la Apărare, nu pe Biro Rozalia Ibolya la Cultură, premierul Victor Viorel Ponta (altfel mândru că-i "român şi ortodox" inclusiv la aflarea veştii că "aproximativ doi" compatrioţi au murit la inundaţiile fericit "aşezate de Dumnezeu" taman în ziua lansării sale la Preşedinţie) s-ar fi executat fără crâcnire, chiar dacă SRI îl informa că ministeriabilul e vechi agent al serviciilor budapestane.
La fel de senin şi-ar fi justificat Ponta aprobarea ca atunci când a comentat anunţul lui Băsescu privind amânarea numirii, la pachet, a orădencei şi a pesedistului Claudiu Manda la Buget. Bine, nu a fost tatăl "succesurilor" exportate la Bruxelles cel mai indicat să se îngrijoreze că Biro va fi "urmărită de poveştile cu copii bipezi din familie, care arată o neînţelegere gravă a limbii române". Dar, pe fond, Tiranul căruia Pisicul vrea să-i ia locul are dreptate: Ministerul Culturii nu e al Agriculturii, la fel cum vara nu-i ca iarna.
Desigur, ar fi josnic ca Biro să fie incriminată pentru ne-românitatea sa. La fel ca atunci când acelaşi Băsescu spunea că a "întâlnit şi un armean competent" sau când pesediştii proaspăt ieşiţi din tovărăşia cu ceata lui Boc insinuau că ţara are un preşedinte "mongoloid".
Ar fi contraproductiv, chiar, să critici succesorul unor Titu Maiorescu, Ion I.C. Brătianu, Spiru Haret, Octavian Goga, Vasile Goldiş, Nicolae Iorga pentru că e economist, nu cărturar. În fond, Cultura naţională a fost administrată în istorie şi de colonelul Alexandru Odobescu, şi de generalii Christian Tell (nici ăsta nu român verde!), Alexandru Lupaşcu, Radu Rosetti, Ion Boiţeanu ş.a.m.d.
Strigător la cer e, în schimb, felul în care premierul Ponta ignoră ca şi cum nici n-ar fi existat alte detalii din propunerea UDMR. Bunăoară, că persoana care a avansat-o, Kelemen Hunor, a refuzat stipendierea editării lui Eminescu de către Academia Română, finanţând în schimb puzderie de revistuţe al căror singur "merit" era că au fost scrise în ungureşte, şi că Biro a declarat deja că îi "va continua proiectele". Sau că aceasta şi-a trecut în CV cunoaşterea limbii române ca limbă străină "la nivel superior" (ah, superioritatea asta hunică!) şi apoi şi-a corectat "eroarea" şi mai nefast, lămurind că pentru ea româna e doar o "limbă de cetăţenie" şi nimic mai mult!
Ar fi fost preferabil ca experienţa Rozaliei Biro de economist şi de fost viceprimar să fie pusă la treabă la Transporturi, dar acolo sunt încă prea mulţi bani ca să fi cedat PSD portofoliul. Aşa că românii, simpli cetăţeni ori oameni de cultură, nu au decât a se amuza, deocamdată, de gafele lingvistice ale ministrului şi de caraghioslâcul foştilor PRM-işti intraţi în partidul lui Ponta de a-i găsi scuze pentru stâlcirea limbii oficiale. Dar închipuiţi-vă cum vor suna discursurile pe care orădeanca noastră le va ţine pe viitor: nu va fi la fel ca atunci când, în locul violonistului, pe scenă intră lutierul ori în locul pianistului acordorul?