"Tot ce vedeţi aici e ţesut la război. N-am suveniruri, doar tradiţie", spune Floarea Codoban din comuna Roşia, sprijinindu-se de masa cu ştergare din cânepă lucrate manual. Ea este unul dintre cei 121 de meşteri care participă la Târgul Meşterilor Populari de la Oradea, deschis tot weekendul în curtea Muzeului Ţării Crişurilor.
Evenimentul, ajuns la ediţia a 32-a, pare un adevărat muzeu viu, în aer liber, cu meşterii populari veniţi din toată ţara, dar şi din Ungaria şi Serbia. Ei îşi "aştern" pe zecile de standuri din parcul muzeului exponatele lucrate de mână, dar şi poveştile despre meşteşuguri moştenite din generaţie în generaţie.
Din generaţie în generaţie
Costica Stan (foto), o meşteră din judeţul Vâlcea, lucrează lemnul de când era copil. Face parte din a treia generaţie de artizani din familie, iar acasă are un atelier unde lucrează împreună cu soţul ei, Dumitru. De data aceasta a venit singură, pentru că el a rămas să lucreze. A adus la târg linguri, căuşe, boluri, tocătoare şi chiar măsuţe şi scaune. Meşteşugul riscă să se piardă la ei în familie pentru că fiii lor nu mai sunt interesaţi. "Copiii nu mai vor să continue, mai ales că au văzut la noi că nu e uşor să stai tot în atelier", s-a plâns femeia.
Ea a ţinut să remarce şi felul în care sunt primiţi meșterii populari la Oradea. "În niciun muzeu din ţară nu e ca aici. Ne decontează o parte din drum, primim cazare şi o masă pe zi. Foarte rar găseşti aşa ceva", a spus Costica.
Tot în curtea muzeului, Marin Virgil Ionel (foto), un potcovar din Alexandria, demonstrează cum se modelează fierul încins. Are 52 de ani şi a crescut în atelier, făcând parte din a treia generaţie de fierari-podcovari din familie. Lucrează de la 7 ani şi spune că speră ca nepotul lui să ducă mai departe tradiţia. A venit la Oradea cu o forjă portabilă, potcoave, cuţite şi unelte tăioase făcute de mână.
Costumul autentic
La standul său, Floarea Codoban, din pitoreasca comuna bihoreană Roşia, atrage privirile celor care ştiu să aprecieze un lucru făcut ca odinioară. Are pe masă ştergare şi cămăşi din pânză de cânepă, toate ţesute la război, dar şi un cojoc de Binş.
"Tot ce vedeţi aici e ţesut la război. N-am suveniruri, doar tradiţie. Lucrez numai cu pânză din cânepă, cum se făcea odată, nu cu materiale cumpărate. Astea nu-s făcute pentru turişti, ci pentru cine ştie ce-i o pânză adevărată. Unele le-am ţinut în lada de zestre, au şi peste 100 de ani. Nu mai face nimeni aşa ceva acum, că nu mai are cine. Eu ţes cât pot, dar nu ştiu dacă mai are cine să ţină tradiţia asta după mine", a spus Floarea Codoban (foto stânga), soţia regretatului highighiş Dorel Codoban.
Din Ungaria a venit Sarkőzi Béla Józsefné (foto jos), o artizană cu peste 60 de ani de experienţă în broderia tradiţională.
Lucrează genţi, portofele şi coperte de carte din lână neagră, pe care aplică modele roşii inspirate din zona Derecske. Spune că a fost ucenica "unchiului Lajos", un meşter care a creat modelul de broderie folosit pe vechile haine szűr şi că, deşi a schimbat obiectele, pentru că acum trebuie să facă, de pildă, şi huse de tabeltă, modelul a rămas neschimbat.
Lemnul, "vedeta" târgului
Alexei Maxim şi soţia lui Elena (foto jos) din Chişinău, reprezintă "Pino Toys", un mic atelier de jucării din lemn. Lucrează doar cu esenţe naturale - nuc, stejar sau câm - şi nu vopseşte piesele, pentru a lăsa frumuseţea lemnului să iasă în evidenţă.
Modelele sunt realizate în serii mici, cu atenţie la fiecare detaliu. Elena spune că ideea de a face jucării le-a venit când copiii lor erau mici. Soţul avea un atelier de mobilă, iar din materialul rămas cei doi au început să creeze primele modele pentru cei mici din familie.
La un alt stand, Torjai Alexandru, din Sighetu Marmaţiei, lucrează sticle ornamentale în care introduce manual miniaturi din lemn de paltin, cum ar fi cumpene, fuse, scări sau chiar le personalizează cu nume sau alte înscrisuri.
Toate sunt tăiate, şlefuite şi montate bucată cu bucată în interiorul sticlei, prin gura îngustă.
Din Iaşi, Ana Grunzun (foto) a adus păpuşi şi obiecte decorative realizate din materiale naturale: pănuşi de porumb, iască, lemn şi sfoară.
Lucrează de peste 10 ani şi spune că e autodidactă. La standul ei găseşti şi pictură naivă, mărţişoare şi casete mici, toate lucrate cu migală. "Îmi place să revin aici, pentru că oamenii sunt primitori şi ştiu să aprecieze munca unui meşter", spune ea.
La Târgul Meşterilor pot fi întâlniţi şi meşteri olari, bijutieri sau pictori de icoane.
Unul dintre cei din urmă este Adam Curta (foto dreapta), în vârstă de 70 de ani, din Cluj-Napoca, care a înfiinţat primul cerc de pictură pe sticlă dintr-o şcoală românească, imediat după Revoluţie.
Artistul pictează împreună cu soţia, iar lucrările lor au ajuns în toată lumea. "Icoanele noastre au ajuns pe tot globul, muncim cu drag la ele, am făcut mii", spune meşterul.
Târgul Meșterilor Populari poate fi vizitat până duminică, între orele 10 şi 20, în curtea Muzeului Ţării Crişurilor, din strada Armatei Române nr. 1A.
Intrarea este liberă, iar în fiecare seară au loc şi spectacole folclorice, cu ansambluri şi interpreţi din Bihor.
Aşadar, un weekend întreg în care vizitatorii pot vedea demonstraţii de lucru, pot cumpăra obiecte autentice şi pot sta de vorbă cu meşteri cu poveste, care ţin tradiţia vie.