S-a dus la Budapesta, tot la loc cu verdeaţă, că nu renunţă la meseria de florar. E una din cele mai mari pierderi pentru Oradea. Oraşul are personalitatea lui, dată nu doar de clădirile somptuoase şi infrastructura în veşnică dezvoltare, cât mai ales de oamenii care îl populează. Şi există multe personaje care ne colorează viaţa.
Un astfel de personaj este Marius Florarul, care a făcut din Lunca Crişului principalul punct de atracţie al municipiului. Un mic foişor dotat cu o pianină, un chioşc de flori cochet din care răsuna numai muzică clasică şi, anual, un lan de flori minunate plantate numai de amorul artei.
Dar viaţa merge înainte. Marius s-a dus într-o ţară, unde speră că o să-i fie mai bine. Mi-ar plăcea să cred că municipalitatea se mobilizează rapid şi nu lasă în paragină acest loc fascinant, care a devenit punctul zero al turiştilor şi localnicilor.
Dacă edilii se gândesc cu adevărat la orădeni, trebuie să se consoleze cu ideea că s-a terminat cu munca voluntară, aşa că nu au decât să investească nişte bani pentru ca pe întreg aliniamentul Pieţei Libertăţii, din dreptul statuii lui Iosif Vulcan până la restaurantul Crinul, să avem un lan de flori numai bune de admirat.
Înainte de a pleca din ţară, Marius Florarul merită să primească o distincţie din partea Primăriei şi, evident, banii pentru pianină.