La capitolul investiții, Oradea stă foarte bine. În valoare absolută a sumelor, doar Clujul ne depășește, iar raportat la investițiile pe cap de locuitor suntem pe primul loc. E vorba de sute de milioane de euro, grosul fiind asigurat din fonduri europene. Acest onorant clasament trebuie imortalizat de actuala conducere a Primăriei, pentru că nu cred că ne vom mai întâlni cu așa ceva.
Fondurile europene sunt tot mai puține, condițiile de acordare mai restrictive și procentele de cofinanțare locală tot mai mari. Dacă în primii ani după aderarea la UE am pornit cu cofinanțări de 2-3%, acum trebuie să scoatem de obicei 30-40% din bugetele proprii pentru câte o investiție.
Mai e un lucru de care trebuie să ținem cont. Oradea va ajunge la finele lui 2027 la un grad de îndatorare de 30%. Sigur că, atunci când este vorba de cofinanțarea fondurilor europene, nu ești îngrădit de acest procent, dar municipalitatea va fi în imposibilitate să facă lucrări noi, absolut necesare, dar neeligibile pentru finanțarea cu fonduri nerambursabile.
Probabil că cel mai mult se va simți lipsa celor care în decursul anilor au împins toate aceste proiecte, de pe planșetă la execuție. Încă se mai lucrează după strategia gândită de Ilie Bolojan. Numai că acesta a părăsit corabia și, oricât de patriot local ar fi, nu se poate substitui actualei conduceri a Primăriei fără să-i sară dușmanii de la București în cap.
Dacă mai ținem cont și de faptul că în viitor grosul banilor europeni va fi utilizat cu precădere spre înarmare, și nu spre coeziune economică, e clar că viteza de dezvoltare a urbei va fi încetinită. Dar n-avem de ce să ne plângem: dacă cineva s-a bucurat din plin de binefacerile aderării la UE, Oradea sigur a făcut-o!