Măgărie mai mare decât omiterea din noile norme fiscale a veniturilor bisericilor nu există. Fiindcă nu este categorie mai favorizată, în ultimii 20 de ani, decât preoţimea de toate confesiunile. Ăsta a fost modul în care clasa politică, hoaţă şi coruptă, a găsit de cuviinţă să se "pună bine" cu Dumnezeu, căutând, tot prin şpagă, iertarea păcatelor.
Nici nu ştiţi câţi slujbaşi ai bisericilor de tot felul, de la securişti prefăcuţi în purtători de vorbe până la businessmeni în sutane, ne blestemă pentru articolele în care demascăm foamea asta stridentă de imobile. Se mistuie, presează, mint, promit, cerşesc de dragul unor averi pe care ori nu le-au avut niciodată, ori le-au avut mai mici, iar de faptul că statul le-a făcut mari şi le-a ţinut în picioare li se rupe.
Ce se petrece e un dublu furt, făcut deopotrivă în numele legii şi al Domnului, chit că Cel de Sus se răsuceşte în Ceruri. În locul unor despăgubiri decente, generosul stat restituie în natură proprietăţi exorbitante, în care a investit zeci de ani. Iar apoi nu pretinde, de la hămesitele biserici, ceea ce pentru toţi ceilalţi e obligaţie: să plătească măcar impozitele aferente vastelor proprietăţi pe care şi le-au dorit.
Mai mult, statul provoacă singur probleme sociale, pe care apoi nu le poate rezolva. Construim din temelii un nou muzeu, în vreme ce vechiul rămâne gol dar neimpozitat, şi tot noi îi măturăm curtea. Ne scoatem copiii din şcoli retrocedate unor călugări fantomă şi ni-i risipim prin tot oraşul fiindcă n-au fost fonduri pentru ridicarea unui campus şcolar. Bine că au fost pentru a plăti chirie aceloraşi episcopii, bine că au fost parcuri de ras pentru a face loc bisericilor, nicidecum şcolilor, grădiniţelor, spitalelor...
Eu unul mă simt furat. Să plătească şi nehaliţii ăştia!