Pusă în discuţia specialiştilor între Crăciun şi Bobotează, "noua" lege a sănătăţii a iscat un uriaş scandal după ce fondatorul SMURD avertiza că dezintegra medicina de urgenţă.
Acesta nu era, însă, singurul sector medical ameninţat. Înainte ca vinerea trecută preşedintele să retragă proiectul, sub puternica presiune a societăţii, BIHOREANUL a consultat specialiştii din domeniu, care au considerat că "Legea Băsescu" periclita, de fapt, întregul sistem. Pentru că, dincolo de numeroase carenţe şi de legiferarea unor viitoare abuzuri, legea ar fi făcut ca banii publici colectaţi de stat de la cetăţeni să fie daţi unor asiguratori privaţi, iar aceştia ar fi cheltuit doar o parte din ei pentru îngrijirea bolnavilor.
Triumvirii preşedintelui
Noua lege a sănătăţii a fost proiectată, fără vreun studiu de impact, de o comisie prezidenţială coordonată de Cristian Vlădescu, fost preşedinte al Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, în colaborare cu Lucian Duţă, actualul preşedinte al CNAS, şi cu Virgil Păunescu, consilier prezidenţial, scopul declarat fiind modernizarea şi introducerea concurenţei în sistemul sanitar. După redactare, proiectul a fost transferat Ministerului Sănătăţii, care şi l-a însuşit fără comentarii, fiind pus în discuţia specialiştilor între 28 decembrie-6 ianuarie.
În ansamblu, proiectul menţinea Direcţiile de Sănătate Publică şi atribuţiile acestora, precum şi obligaţia Ministerului de a furniza asistenţă gratuită bolnavilor cronici, afectaţi de HIV-SIDA, hepatită, TBC etc. Noutăţi considerate pozitive erau introducerea Cardului European de Sănătate, care conferă asiguratului dreptul la asistenţă în state UE, precum şi a Cardului Naţional de Sănătate, cu care cetăţeanul dovedeşte în ţară calitatea de asigurat.
112, salvaţi Urgenţa!
Primul capitol care a suscitat controverse viza medicina de urgenţă, datorită subsecretarului de stat Raed Arafat. După ce a făcut observaţii în cadrul Ministerului, ignorate însă, acesta a demisionat la presiunile preşedintelui, care l-a acuzat de împotrivire la reformă.
Arafat şi-a argumentat poziţia, arătând că proiectul nu desfiinţa explicit SMURD-ul, ca principal pilon al medicinei de urgenţă, dar crea premisele desfiinţării lui în 2-3 ani. Proiectul permitea apariţia în acest sector a firmelor private, care "înlocuiesc misiunea salvării vieţii oamenilor cu conceptul competiţiei comerciale şi obţinerii de profit". În plus, arăta Arafat, privaţii ar trăi tot din banii publici, scăzând competitivitatea SMURD. "Riscul e dezintegrarea SMURD şi împrăştierea personalului, aşa încât să nu mai avem servicii de calitate nici în sistemul public, nici în privat", spunea fostul subsecretar.
Statul, fără obligaţii
Că proiectul era periculos a spus-o şi dr. Hadrian Borcea, şeful SMURD Bihor. "Nu ştiu dacă autorii proiectului au şi gândit", se îndoia dr. Borcea săptămâna trecută, afirmând că proiectul are "foarte multe goluri şi ambiguităţi, care lasă loc de interpretări şi desfiinţează concepte". De pildă, sintagma "asistenţa medicală de urgenţă este obligaţia statului şi dreptul cetăţeanului", existentă în actuala lege, pur şi simplu nu mai apare în proiectul prezidenţial.
Însăşi definiţia medicinei de urgenţă năştea abuzuri, fiind definită ca "ansamblul de măsuri care, dacă nu sunt luate, pot determina pierderea de vieţi omeneşti sau a capacităţii de muncă". Altfel spus, explica Borcea, un serviciu public sau privat intervenea şi i se deconta intervenţia la un caz numai dacă exista riscul ca pacientul să moară sau să rămână invalid. "Dacă un om îşi fracturează piciorul la sport sau dacă se taie la muncă, nici nu moare, nici nu rămâne musai invalid, dar totuşi suferă. Conform proiectului, cel aflat în asemenea suferinţă nu avea ce căuta la urgenţe", spunea Borcea.
SMURD la săraci, privaţii la bogaţi
Medicul exemplifica şi prin scenarii posibile în viaţa de zi cu zi. "Potrivit proiectului, dacă cetăţeanul sună la 112, dispeceratul poate da legătura unui operator privat, care îl ascultă şi, în cazul în care concluzionează că intervenţia firmei private nu e rentabilă, îi poate spune că problema nu e de resortul firmei sale, astfel că îl poate pasa mai departe altei firme". Altă dilemă: "Dacă se solicită o intervenţie într-un cătun izolat, va merge privatul să-şi distrugă maşina pe hârtoape?", arăta Borcea.
Întrebat cum urma să reacţioneze după adoptarea legii, medicul era categoric: "Dacă va exista un asemenea cadru legislativ şi va trebui să dau oameni afară, voi demisiona şi voi merge să lucrez în Kîrgîstan". Nu de alta, dar în prospera fostă republică sovietică modelul românesc e la fel de apreciat ca în Occident, iar Borcea a fost deja invitat să lucreze acolo, pe un salariu în mod cert mai mare decât aici.
Miza reală: miliardele de euro
Medicina de urgenţă era, însă, doar o mică parte din proiectul prezidenţial, iar distrugerea SMURD numai unul din efectele lui. Esenţa era, totuşi, deturnarea contribuţiilor publice la fondul de sănătate.
Conform legii actuale, angajaţii cotizează cu 5,5% din leafă, iar angajatorul cu 5,2%, fiecărui cetăţean revenindu-i anual 220 euro, iar întregului sistem sanitar 4,5 miliarde euro. Potrivit "Legii lui Băsescu", suma se dubla prin obligarea cetăţenilor de a achita contribuţii pentru sănătate din orice venit, din închirierile de clădiri şi vânzările de maşini, din meditaţii, dobânzi bancare, câştiguri la jocuri de noroc, din investiţii, activităţi agricole şi pensiile peste 740 lei. Ca rezultat, Finanţele ar fi strâns anual până la 8-9 miliarde euro sau poate chiar mai mult. Din aceşti bani, CNAS urma să-şi reţină 7% pentru sine, iar restul sumei să-l primească asiguratorii privaţi ce înlocuiau CAS-urile judeţene şi care îşi reţineau alte 2,8 procente. Deci, din banii colectaţi se reţineau din start 10%, adică între 450 şi 900 milioane lei, pentru activităţi medicale urmând să fie cheltuit restul.
Proiectul prevedea, totodată, ca asiguratorii să deconteze doar un pachet minimal de servicii, nedefinit însă, iar cei care voiau mai mult să-şi facă asigurări suplimentare, de la 10 la câteva sute de euro lunar.
Niciun control
Criticii afirmă că proiectul nu interzicea cartelul între asiguratori, nu punea condiţii ca aceştia să nu "fugă" cu banii, nu prevedea sancţiuni, nu garanta că pachetul de bază era decontat, nu crea concurenţă şi nu aducea bani în plus. "Pur şi simplu doar se transferă banii de la CAS la privaţi şi atât, dar asta nu e nici reformă, nici concurenţă", aprecia dr. Carmen Pantiş (foto), preşedintele Colegiului Medicilor Bihor. "Corect era ca oamenii să poată alege, adică să avem un sistem public de asigurări, obligatoriu, în baza căruia să beneficieze de un pachet minimal de servicii, şi un sistem privat facultativ", considera dr. Pantiş.
Ca dovadă că simpla mutare a banilor publici în conturile asiguratorilor privaţi nu rezolvă problemele, Pantiş afirma că, spre deosebire de CAS-uri, care acum sunt supuse controlului public (prin Curtea de Conturi), firmele de asigurări nu pot fi controlate. Un exemplu e asigurarea de malpraxis: "Nimeni nu ştie ce se întâmplă cu banii din asigurările de malpraxis încheiate de medici. Anual asiguratorii încasează zeci de milioane de euro, dar niciunul nu a despăgubit vreun pacient", puncta Pantiş.
La mâna asiguratorilor
În ce priveşte spitalele, proiectul prevedea ca acestea să poată activa şi sub formă de fundaţii sau de societăţi comerciale, prima formă permiţând absorbirea de bani privaţi prin donaţii, iar cealaltă realizarea de operaţiuni cu profit. Partea proastă, însă, era că proiectul nu arăta ce se întâmplă dacă spitalele SRL intrau în faliment, riscul fiind subliniat inclusiv de specialişti ai FMI.
Dr. Laurean Pop (foto), managerul Spitalului Municipal, considera că "proiectul e plin de goluri despre care se promite că vor fi completate ulterior prin aşa-numita legislaţie secundară (n.r. - ordine de ministru), în timp ce legea actuală e foarte precisă". De asemenea, observa managerul, nu exista "nicio premisă ca sistemul să aibă mai mulţi bani, ci mai puţini, fiindcă asiguratorii vor dori să plătească cât mai puţin către prestatori, medici şi spitale". Totodată, proiectul mărea riscul dispariţiei spitalelor mici şi reducea drepturile pacienţilor: "Proiectul nu obligă asiguratorii să aibă contracte cu toate spitalele. Se restrânge, practic, dreptul pacientului de a-şi alege medicul şi spitalul unde să fie tratat, omul fiind nevoit să apeleze doar la medici şi spitale care au contracte cu asiguratorul său", mai observa dr. Pop.
Spre regionalizare
Cum era de aşteptat, şeful DSP Bihor, Marius Pîrcioagă (foto), a apărat proiectul prezidenţial. "În ansamblu, e bine venit şi reprezintă încă un pas spre descentralizare, după ce Guvernul a transferat spitalele administraţiilor locale", afirma Pîrcioagă. "Înfiinţarea caselor private de asigurări va fi încă un pas important pentru regionalizare, tocmai pentru că asiguratorii privaţi trebuie să aibă minim un milion de clienţi, criteriu pe care CAS-urile judeţene de acum nu-l îndeplinesc", mai spunea Pîrcioagă, adăugând - în fine - alt aspect pozitiv: "Consiliile locale şi judeţene vor putea privatiza spitalele publice, creând concurenţă, iar asta nu trebuie să deranjeze pe nimeni".
Până la urmă, cum se ştie, niciunul din aceste "succesuri" nu va mai fi realizabil, cel puţin deocamdată, după ce - la presiunile specialiştilor şi mai ales ale populaţiei, exprimate fie pe Facebook, fie în stradă - preşedintele Băsescu şi-a luat adio de la proiect. Nu fără a diagnostica, vizibil satisfăcut, că fără intervenţia lui sistemul sanitar va rămâne cu "corupţia care funcţionează din plin". Întrebarea e, aşadar, dacă vor face ceva, el şi Guvernul, pentru a o micşora sau, dimpotrivă, o vor lăsa să înflorească, aşa cum au făcut şi până acum, de data asta pentru a dovedi că au vrut reformă, dar n-au fost lăsaţi? Grea întrebare, mai ales atunci când o lege plină de neclarităţi şi generatoare de abuzuri e lansată între Crăciun şi Revelion pentru a fi aruncată la coş după nici două săptămâni...
SMURD, UN MODEL
De top în Europa
Înfiinţat în 1997, serviciul de urgenţă pentru care românii au ieşit în stradă săptămâna trecută, este recunoscut ca unul din cele mai performante din Europa, chiar FMI recomandând Guvernului să nu-l "reformeze".
De altfel, în majoritatea ţărilor europene acest serviciu e asumat exclusiv de stat. În unele ţări (ca Marea Britanie, Franţa, Finlanda, Danemarca, Portugalia), statul are monopol asupra lui, nepermiţând în acest sector activitatea unor firme private. În alte ţări (Germania), serviciul e apanajul statului, fiind permise concomitent şi ONG-urile, nu şi activitatea firmelor organizate pe principiul profitului. O altă categorie de ţări UE au servicii de urgenţă publice finanţate din bugetul Guvernului, nu din contribuţiile cetăţenilor la fondul de sănătate (Italia, Ungaria).
În fine, există un stat unde funcţionează un sistem public şi unul privat (Suedia), şi două în care există doar sistem privat (Olanda şi Slovacia). În Suedia, unele zone sunt arondate sistemului public şi altele privaţilor. Pentru acestea din urmă se organizează licitaţii periodic, firmele schimbându-se şi personalul migrând, ceea ce naşte nemulţumiri pentru că se reduc salariile şi orele de pregătire. În Slovacia, după ce a privatizat serviciul, statul încearcă să-şi creeze unul public, iar în Olanda au avut loc anul trecut proteste pentru un serviciu public, după ce olandezii au constatat că accesul la cele private e tot mai scump.