Dacă ar fi să analizăm preşedinţii Consiliului Judeţean Bihor, constatăm că n-am prea avut noroc. Care n-a fost prost sigur a fost hoţ, ba am mai avut şi prostănaci şi hoţi în acelaşi timp. Iar un lucru i-a caracterizat pe toţi: totala ineficienţă.
Pásztor Sándor a adus o pată de culoare în panoplia asta tristă. Este mare vânător, pescar şi merge la scufundări în locuri exotice. În plus, omul a devenit bolnav de imagine, motiv pentru care şi-a construit, din bani publici, un aparat propriu care să-l arate frumos, musculos şi cu măreţe realizări.
Deşi e vicepreşedintele Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, omul a strălucit prin absenţă în această calitate, până în Joia Mare ortodoxă, când l-am prins pescuind, lucru interzis de legea pe care tocmai el este obligat s-o impună cetăţenilor.
Sigur, o să auzim că ne legăm de el pentru că e maghiar, că nu numai el foloseşte maşina de serviciu a instituţiei în scopuri personale, că, obosit de munca titanică depusă în această perioadă, are şi el dreptul să se relaxeze...
Ca să mai dreagă busuiocul, Pásztor a donat bani, exact cât a plătit şi statului de pe urma amenzii, unei asociaţii caritabile. Ce să înţelegem din asta? Că dacă nu era prins la pescuit, îl durea undeva de oamenii aflaţi în nevoie?
Cred că, decât să cumpere indulgenţe la maniera asta penibilă, ar face mai bine să demisioneze. Sándor, n-ai făcut nimic pentru oamenii acestui judeţ, ci numai pentru oamenii tăi! E momentul să pleci la scufundări şi să nu mai vii de-acolo până nu ţi se termină mandatul! Deşi, mă îndoiesc că vei fi lăsat să-ţi dai demisia, căci ai fost un soldat credincios şi n-ai ieşit din cuvântul şefului tău, Orban. Prenumele premierului puteţi să-l puneţi voi, cititorilor...