Realitatea de la raft este cruntă. Clienţii aleg ce e mai ieftin şi cumpără minimumul posibil. "Daţi-mi, vă rog, un sfert de pâine, trei felii de parizer, două clementine şi o roşie", cer tot mai des bătrânii ieşiţi la cumpărături.
Aceiaşi clienţi care înainte obişnuiau să cumpere carne sau fructe la kilogram sau pachet comandă acum cu suta de grame sau la bucată. În numai 2 ani, valoarea bonului mediu din magazinele de cartier s-a înjumătăţit la sub 25 lei. Bihorenii nu îşi permit mai mult...
Scumpiri în lanţ
Întâi a fost pandemia de Covid-19, care a "gripat" economia. Apoi, a început războiul din Ucraina, care a aruncat în aer preţurile la energie. Scumpirile au venit în lanţ. "Pentru sfârşitul acestui ant, vedem o inflaţie mai mare decât în prezent, în jur de 16%", anunţa luna trecută guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, raportat la anul trecut, populaţia a plătit anul acesta, în medie, tarife mai mari cu 70% la gaze, cu 29% la energia electrică şi 25% la încălzirea în sistem centralizat. Cu toată compensarea de 50 bani la litru, raportat la 1 ianuarie preţul benzinei a crescut cu 20%, iar al motorinei cu peste 37%. În acelaşi interval, zahărul s-a scumpit cu 62%, uleiul cu 41%, iar făina cu 35%. Majorări de preţuri au avut loc şi la cartofi (31%), pâine (27%), lactate (27%), carne de porc (20%) şi de pui (15%). Doar veniturile au rămas pe loc.
Ca la criza din 2008!
Iarna se anunţă grea. "Doar la criza din 2008 a mai fost aşa crunt. Clienţi care înainte, când toate erau mai ieftine, făceau cumpărături de 50 lei, acum abia dacă iau, cu pâine cu tot, de 25 lei. În loc de o pâine, omul cere un sfert, în loc de un kilogram de clementine cumpără trei bucăţi, iar în loc de o pungă de bomboane de 
pom ia câteva, de gust", spune Dan Bulzan, proprietarul unui ABC din Nufărul.
Având bugetul limitat, bihorenii vânează promoţiile. "Piaţa este goală, dar hipermarketurile gem de clienţi în căutare de ieftineli", spune proprietara unei mici afaceri cu textile, Doina Găinaru. În ultimele luni vânzările s-au prăbuşit. "Abia dacă dau două piese pe zi. Până şi de Moş Nicolae am vândut mai puţin decât în timpul stării de alertă".
Cumpărătorii se plâng că nu mai au bani. "Vânzările s-au înjumătăţit. Avem inclusiv bonuri de 8 lei. Oamenii îşi iau câteva felii de parizer", spune administratorul Andromi, Sorin Mudura (foto).
Sărbători (şi) mai scumpe
Crăciunul care urmează se anunţă unul de criză. "Cine cumpăra înainte 10 kilograme de carne pentru cârnaţi, acum abia dacă ia 4 kilograme. De altfel, oamenii nici nu se gândesc la masa tradiţională, caută ficat şi ce este mai ieftin", zice Mudura.
Potrivit acestuia, până la sărbători carnea de porc se va scumpi din nou. "Noi ţinem încă preţurile, pentru că am cumpărat în octombrie o cantitate mare de porci. De atunci, preţul cărnii a crescut cu 10 cenţi pe săptămână".
De altfel, indiferent de domeniu, comercianţii se aşteaptă ca până la sărbători preţurile să crească cu circa 15%. Estimativ, preţul litrului de lapte ar putea ajunge la 10 lei, al uleiului la 18 lei, iar kilogramul de carne la peste 20 lei.
Credite pentru facturi
Bihorenii iau deja credite ca să se descurce. "În noiembrie, împrumuturile acordate au fost mai mari cu 80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut", spune preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Oradea, Radu Onchiş (foto), la care apelează vârstnicii. Zilnic cer credit între 12 şi 14 pensionari pe care băncile îi refuză.
Tanti Agnet, proprietara unei case din strada Olteniei, s-a împrumutat pentru a doua oară anul acesta, cu 3.000 lei, ca să aibă pentru facturi până îi trimit bani copiii plecaţi în străinătate. "Nu cer mai mult, că dup-aia nu pot da înapoi", spune ea.
Potrivit statisticilor Casei Judeţene de Pensii Bihor, 27% din cei 134.254 pensionari trăiesc la limita subzistenţei, din mai puţin de 1.000 lei pe lună. Aşadar, Agnet se poate considera norocoasă. Fost gestionar, femeia are o pensie de 1.700 lei, încadrându-se în procentul majoritar de 50% al bihorenilor cu venituri între 1.000 şi 2.000 lei. Dar nu se mai descurcă!
"De când cu scumpirile, fac la început de lună o listă cu strictul necesar, că altfel se termină banii şi nu mai am de unde". Orice cheltuială suplimentară o destabilizează. Dacă în primăvară s-a împrumutat să îşi cumpere lemne, acum îşi va acoperi urgenţele. "Trebuie să îmi plătesc impozitul, să îmi iau medicamentele pentru inimă, ficat, diabet şi tensiune şi să îmi ţin bani de curent", spune femeia.
Agnet a primit ultima factură de curent, de 177 lei, în septembrie, aşa că se aşteaptă la sume mari de plată. "Nu pot rămâne restantă. Fără curent nu fac nimic", spune, supărată.
Falimentaţi de curent
Factura de curent a împins în sărăcie mii de familii. Adriana (foto) din Sânnicolau Român îşi creşte singură copilul de 9 ani, paralizat pe pat, după ce soţul ei a decedat în urmă cu 4 ani. "Nu am primit factură 3 luni, iar acum mi-a venit de plată 1.900 lei în 3 zile, că dacă nu, mă deconectează". Suma reprezintă fix indemnizaţia ei de asistent personal şi pensia de handicap a copilului. "Bun, plătesc, dar apoi din ce mai iau mâncare?", întreabă disperată.
Într-o situaţie similară este şi Dorel, din Oradea, care după 6 luni a primit o factură de 2.700 lei. Familia sa, formată din doi adulţi, amândoi angajaţi, şi doi copii, care până acum se mai descurca cumva, va petrece cel mai sărac Crăciun. "Un salariu şi ceva se va duce numai pe curent. Din ce ne rămâne o să plătim celelalte facturi şi abia apoi o să vedem cum o să fie cu masa, bradul şi cadourile", spune bărbatul. Dar mare lucru nu va rămâne...
La "reciclat" vechituri
De altfel, confruntaţi cu scăderea puterii de cumpărare, majoritatea bihorenilor nici nu mai visează la lucruri noi. Comenzile croitorilor, pantofarilor şi depanatorilor de electrocasnice au crescut în ultimele luni cu peste 30%. "Ultimul costum l-am croit acum 3 ani. Toată lumea vine să îşi repare hainele vechi sau să ajusteze chinezării ieftine cumpărate de pe site-uri", spune Bianca, o croitoreasă din strada Olimpiadei. Majoritatea clienţilor sunt tineri, pentru că pensionarii nu îşi permit nici măcar reparaţiile. "Trag de haine cât pot, după care le aruncă", spune femeia.
Venirea iernii a umplut de comenzi cei patru pantofari din oraş. "În noiembrie, când vine frigul, pentru că nu îşi permit încălţăminte nouă, oamenii vin să îşi repare cizmele de anul trecut", spune Cosmin Tănţan (foto), un pantofar din strada Ovidiu. "Mulţi vin cu încălţăminte atât de coaptă că nu mai merită reparată. Dacă ai dat 50 lei pe o încălţăminte din piaţă, nu-ţi vine să plăteşti încă 50 lei pe repararea ei", zice meşterul.
Exact pe dos este în cazul electrocasnicelor. "Avem toate service-urile pline. Oamenii vin, întreabă cât costă şi 95% dintre ei lasă televizorul la reparat", spune Ioan Bejuşcă, proprietarul unui lanţ de ateliere. Într-un fel e de înţeles: în cazul unui televizor scump, o reparaţie de câteva sute de lei scuteşte familia de investiţia într-un aparat nou. Nu pentru că nu şi-ar dori, dar nu-şi permit. Şi apoi, degeaba au alt televizor dacă n-au din ce plăti curentul...
ULTIMUL LEUȚ. Ca să îi ajungă pensia, tanti Agnet, care până acum nu avea probleme cu banii, își face la fiecare început de lună o listă cu lucrurile strict necesare. „Într-o lună îmi cumpăr zahăr și ulei, iar în alta cartofi și ceapă. Când nu mă descurc nicicum îmi iau împrumut de la CARPO, până îmi trimit copiii bani”, spune bătrânica.
"VĂ ROG SĂ MĂ AJUTAŢI!"
La capătul puterilor
Numărul celor care cer ajutor instituţiilor publice sau ONG-urilor a explodat. Numai în cazul cererilor de ajutor de încălzire a crescut cu circa 500 faţă de anul trecut, ajungând la 2.000. Orădenii solicită orice sprijin posibil. "Zilnic primim cam 40 de telefoane în care suntem întrebaţi când se vor da ajutoarele în alimente", spune directorul Direcţiei Asistenţă Socială din cadrul Primăriei, Anca Grama.
Potrivit prefectului Dumitru Ţiplea, în Bihor vor fi împărţite prin Programul Operaţional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate cam 30.000 de colete cu alimente. "Numărul pachetelor a fost stabilit în 2016. În anii anteriori, după ce erau distribuite persoanelor cu venit minim garantat, mai rămâneau şi se împărţeau persoanelor cu dizabilităţi sau altor categorii defavorizate. Acum nu ştiu dacă vor mai rămâne", spune Ţiplea.
Nevoile sunt extrem de mari. "Dacă înainte primeam un telefon pe săptămână, acum primim măcar unul zilnic. Oamenii cer să îi ajutăm cu alimente, cu bani, cu ce putem", spune şi preşedintele Asociaţiei Filantropia Oradea, Laurenţiu Lazăr. ONG-ul, cu circa 2.000 de beneficiari în baza de date, a ajuns la limita puterilor: "În ultima perioadă creşte numărul celor pe care nu îi putem ajuta".
Cei mai afectaţi de sărăcie sunt bătrânii şi bolnavii cronici. Abandonaţi de familie, pentru mulţi ultima staţie este în casele lui Viorel Paşca de la Dumbrava. Anul acesta au ajuns în grija acestuia 209 bolnavi, dintre care 43 din Bihor. "Numărul ar fi mult mai mare, dar nu mai avem loc. Dacă acum 2 ani primeam 5 telefoane pe zi pentru a prelua bolnavi, astăzi am ajuns la 10 telefoane zilnic", spune Paşca. Iar în majoritatea cazurilor paturile se eliberează prin deces.