La fel cum mă uimeşte agresivitatea multor atei faţă de creştini, revărsată de pildă faţă de cei ortodocşi de fiecare dată când calendarul arată câte-o Sfântă Paraschivă - când, culmea, cei dintâi îi acuză pe cei din urmă nu doar de înapoiere, ci şi de intoleranţă! -, nu înţeleg răutatea celor care "colindă" rechizitorii la adresa tuturor autorităţilor care "sparg bugetele" decorând artere, pieţe şi clădiri ori organizând târguri de Crăciun.
Am prins la Paris, nu demult, începerea lucrărilor pentru ornarea clădirilor publice (pe banii Primăriei, fireşte) şi private. Împodobirea Hôtel de Ville, sediul administraţiei metropolei, dura de două săptămâni, cu tot deranjul aferent. În Grădinile Tuileries funcţiona deja de la jumătatea lui noiembrie un Târg de Crăciun imens, întins, cu tot cu larma lui, până în zidurile Luvrului. Galeriile Lafayette ofereau un spectacol pe cât de grandios, pe tot atât de ingenios, al "luxului democratic", accesibil inclusiv clasei muncitoare. Toate astea în Capitala celei mai laice ţări europene, care şi-a ghilotinat regii şi boierii, care a dărâmat nu doar Bastilia, ci şi sute de biserici, care a ucis mii de clerici...
Desigur, nu au redevenit francezii - iar parizienii cu atât mai puţin - cea mai cucernică naţiune a Europei, nici măcar apusene. Totuşi, poate tocmai în numele Libertăţii, Egalităţii şi Fraternităţii, le este îngăduită la început de secol XXI bucuria şi celor care cred că acum vreo două mii de ani s-a născut, a trăit şi s-a sacrificat Mântuitorul. Unde mai pui, s-o zicem şi pe asta, că febra Crăciunului profită tuturor, de la negustori şi patiseri până la cei care produc mărfurile de sezon. Şi toate se întâmplă într-un oraş departe de a fi perfect, căci aproape nu există bulevard care să nu fie spart şi cu şantiere de tot felul.
Dincolo de criticile întemeiate privind acei edili care, după ce tot anul nu fac nimic, se apucă în Ajun să înfigă brazi prin noroaie, la noi se găsesc şi voci care acuză otova "risipirea banului public" de Crăciun. Ca nişte plăci stricate, dintr-o frondă prost aleasă sau din motive pur politice, de partid, instrumentalizează un eveniment în fond inevitabil pentru a ciobi imaginea unor primari. Repet, ar fi perfect îndreptăţit când aceştia sunt nişte lichele hoaţe ori putori care cel mult plantează panseluţe.
Dar ce aveţi voi, Grinchi de tot felul, cu alţi contribuabili, semeni cu voi, care îşi doresc să aibă o dată pe an câteva zile de veselie, de mângâiere, de lumini, de desfătare? Care vor un vin cald, un Kürtös, o turtă dulce, un spectacol cu o "stea" - autentică ori efemeră, nici nu contează - într-un târg de Crăciun, eventual după ce ies dintr-o biserică?
Ar fi un început nu de mântuire, dar pur şi simplu de umanitate, să-i scutiţi de dispreţ şi de învinuirea că-şi doresc o sărbătoare, la fel ca părinţii, bunicii şi strămoşii lor. Dincolo de guvernări, de inflaţie, războaie, partide, politruci şi activişti nu mai puţin politici...