Mulţi au exultat când, la reducerea subprefecţilor bihoreni, Guvernul s-a descotorisit de Sarkady Zsolt ca să-l păstreze pe Cristian Bitea. Motivul nici măcar nu e ascuns: primul poartă "vina" de a fi ungur, în vreme ce al doilea are "meritul" sângelui portocaliu.
Diferenţele sunt însă mai consistente, iar decizia în cazul celor doi "înalţi funcţionari publici" spune mult despre cum vor fi triaţi lefegiii de rând când le va suna şi lor ceasul. Din acest caz, aşadar, ar putea învăţa şi cei pe care politica i-a lăsat până acum indiferenţi.
Dincolo de faptul că ambii sunt cunoscuţi prin mame, e de notat că în timp ce Sarkady şi-a angajat-o pe-a sa la Filarmonică, pe Bitea maică-sa l-a făcut om. Nu singură, adevărat (doară nu-i imaculata Marie), ci cu Partidul. În rest, fiecare e perceput cu bubele personale. Lui Sarkady îi reproşăm că şi-a favorizat coetnicii la fostul loc de muncă, dar ignorăm că scandalul din Filarmonică a izbucnit la Ansamblul Crişana, unde se înfruntă, şi după plecarea lui, români cu români.
De cealaltă parte, Bitea, pe lângă că-i un plezirist (apărând la birou cu precizie elveţiană pe la 11 fie ca să aibă unde moţăi, fie ca să aibă de unde pleca pe la 12), mai are şi insaţietatea lupului tânăr: venit dintr-o familie cu patru case, n-a pregetat să încaseze bani de chirie pentru apartamentul ocupat taman în Oradea natală. E rentierul de partid şi de stat, cu funcţie rezervată şi privilegii la care n-ar renunţa nici să piară lumea. Ce mai, omul fără însuşiri: cu cât mai prost, cu atât mai bun!
Ziceam, însă, că povestea oferă o lecţie şi lefegiilor de rând, nealiniaţi politic. "Morala" fabulei lui Boc e, pentru aceştia, că nu merită să tragă la căruţa statului deoarece atunci când statul va trebui să lepede din balast n-o va despovăra de pasagerii clandestini, de obezii adevăraţi, ci va arunca peste bord întâi roata de rezervă, apoi chiar roţile motoare. Ce contează că, apoi, carul nu va înainta? Important e doar să nu se-mboarde acum! O birjălim cât putem, că n-are decât s-o repare următorul conducător!
Ilogica acestei tăieri (se ştie că şeful direct al celor doi, prefectul Gavrilă Ghilea, se putea bizui pe Sarkady iar pe Bitea nici n-avea de unde să-l ia) îi învaţă pe funcţionarii de rând că procedura va fi aplicată şi în cazul lor: vor fi concediaţi cei care, vorba reclamei, fac treaba să meargă, şi vor fi păstraţi puturoşii cu pile. A argumentat cumva Guvernul ce alte criterii a folosit? Aşa că, cine poate, n-are decât să încerce a se salva individual, căutându-şi pavăză mai sus, la şefii şefilor, şi abolind orice idee de ierarhie şi ordine.
P.S. Nici nu mai comentez felul cum a fost anunţată concedierea lui Sarkady. "Am aflat Hotărârea de Guvern de la televizor ", a mărturisit acesta. Se putea aştepta la mai multă civilitate de la nişte adunaţi din Răchiţele, Videle şi Pleşcoi?