După câțiva ani în care s-a târât ferindu-se de lumină și schimbându-și pielea după împrejurări, șarpele iese din nou la drum. În jurul PSD se reface Partidul-Stat, cu ajutorul partidului-junior AUR, în tovărășie cu care face moțiuni și legiferează fărădelegi, al electronilor liberi din alte partide-satelit, al justiției de tip Savonea, care condamnă dreptatea și zboară în al nouălea cer cu corupții, al sindicatelor care țipă doar când le paște primejdia unei reforme, al televiziunilor mincinoase și al site-urilor atașate, furajate până la râgâială din milioanele de la Partid.
Singura noutate e că, ce să vezi, juniorul devine tot mai puternic în fața propriului creator. Adversarul pus să joace rol de sparring partner, rânduit să-l înjure, dar să-l susțină cu voturi în Parlament, tinde să-l domine și dă să-l întreacă.
După ce a doborât Guvernul Bolojan, Sistemul a scos la înaintare două marionete, Tomac și Veștea, care n-au izbutit să încropească guvernul în care Partidul-Stat să dicteze fără să deconteze, așa cum era obișnuit, cu PNL la remorcă, în vremurile bune, USL-iste. Vorba președintelui României Oneste, „criza ne-a depășit previziunile”, planul n-a ieșit cum a fost croit. De atunci, România e gestionată de un guvern cu mâinile legate, pe care diviziile de „presă” ale Sistemului îl linșează non-stop, ca și când Bolojan, nu Partidul-Stat, ne îndatorează din 1990 încoace. Așa că, panicat ca atunci când a anulat alegerile și când pentru Cotroceni a scos din joben, după un Păcălici vechi, un Păcălici nou, Sistemul a ajuns să se întovărășească pe față cu Antisistemul.
Miza e restaurația, refacerea unui regim cu „speciali” care hotărăsc și popor care se supune, iar costul nu mai e doar politic, ci se măsoară, deja, și în bani. România a pierdut 770 de milioane de euro din PNRR numai pentru că Partidul-Stat, după ce a amețit-o ani la rând, a blocat o salarizare mai echitabilă și mai sustenabilă. După austeritatea pentru care Bolojan a fost făcut în toate felurile pe toate ecranele, România abia își revenea, dar cei care au împins-o la Urgențe se pregătesc să-i smulgă perfuzia.
Pericolul cel mare nu este, însă, doar încă o criză politică sau încă o gaură în buget, ci schimbarea înseși direcției țării. Sistemul-Antisistem pregătește un Ro-Exit nedeclarat, de facto: se oțărăște la Bruxelles și se încinge cu tricolorul pentru a-și ascunde sabotajele, asta în timp ce, culmea, se dă cu jetul pe deasupra Europei.
Nota de plată nu va întârzia mult și va fi usturătoare, cum a fost, mai bine de un deceniu și jumătate, și pentru Ungaria lui Orbán, și o vor achita nu baronii, nici mafia în robe, nici sindicaliștii cărora le plesnește osânza, nici patrioții de carton, ci tot românii care își văd de treabă, care își educă copiii, care muncesc și-și plătesc taxele și impozitele.
Șarpele a ieșit iarăși la drum și e gata să muște, de data asta într-o perioadă când, îmbătați de fake-uri, nici nu avem antidot pentru atâta venin, nici nu suntem interesați de așa ceva.