Bihorenii pot găsi cu ușurință informații despre acoperirea cu internet în județ sau despre cât de extinse sunt serviciile de salubritate, dar n-au nicio șansă să afle câți dintre ei au la dispoziție rețele de apă potabilă. Nici Prefectura, nici Consiliul Județean nu au astfel de informații, așa că cetăţenii care trăiesc în satele fără rețele de apă nici măcar niște cifre în statistici nu sunt.
BIHOREANUL a făcut o radiografie a acestor rețele și a aflat că în șapte comune din Bihor ele nu există deloc. Pe lângă acestea, sunt multe alte comune unde se furnizează apă doar în anumite sate sau unde rețelele au fost grav infestate cu substanțe periculoase.
Enigmă locală
Oricât de absurd ar părea, Bihorul nu are o statistică privind accesul oamenilor la rețele de apă potabilă. Consiliul Județean nu știe câți locuitori pot să se racordeze la rețele. „Am avut un compartiment dedicat serviciilor publice, care avea și aceste date, dar acum nu îl mai avem. Doar Prefectura ar putea deține datele la nivel de județ”, zice Bianca Firezar, purtătoarea de cuvânt a CJ Bihor.
Nici în Prefectură, însă, nu se știu mai multe. Până în 2019, instituția întocmea anual un raport privind starea economică și socială a județului, care conținea și date privind alimentarea cu apă potabilă a populației. De atunci, însă, n-a mai făcut un asemenea raport și nici nu mai are date la zi.
„În 2019 a intervenit o modificare legislativă, iar monitorizarea serviciilor publice o face direct Ministerul Dezvoltării”, spune Ligia Oala, șefa cancelariei prefectului Dumitru Țiplea. Totuși, nimic nu oprea Prefectura să colecteze datele în continuare, dacă o preocupa subiectul. Dar nu a făcut-o.
De cealaltă parte, Ministerul Dezvoltării nu a publicat pe site-ul propriu informațiile privind sistemele de alimentare cu apă din țară, astfel încât, chiar dacă le are, le ține bine ascunse.
„Avem, dar nu e gata”
Cele mai recente date publice, cele din 2019, arată că atunci Bihorul avea 12 UAT-uri cu zero kilometri de rețele de apă. În prezent, 7 au rămas în această situație, fiind vorba de comunele Avram Iancu, Brusturi, Lazuri de Beiuș, Sâmbăta, Spinuș, Șinteu și Toboliu.
În majoritatea acestor comune, lucrările au început, dar fără ca sătenilor să ajungă să le curgă apa la robinete. „Avem rețea de apă, dar nu e gata decât 70%. Conductele sunt trase, mai trebuie făcute legăturile, lucrare pe care o scoatem la licitație în curând”, spune primarul PNL Dan Chirla (foto), din Avram Iancu. Edilul a pierdut alegerile în această vară, așa că rămâne de văzut dacă va pleca din Primărie cu satisfacția că le-a asigurat oamenilor acces la apa potabilă.
În Lazuri de Beiuș, lucrările sunt ceva mai avansate: rețeaua a fost finalizată, dar încă nu este autorizată. „S-au făcut și branșamentele, suntem în curs de recepționare a lucrării. Sper că într-o lună, două, să avem rețeaua funcțională”, zice primarul liberal reales Adrian Bogoșel.
În toamnă ar trebui să aibă apă la robinete și localnicii din Toboliu. Potrivit primarului PSD Adrian Crăciun, și el reales, lucrările sunt aproape gata la 90% dintre gospodării. Și la Spinuș lucrurile au intrat pe un făgaș normal: în mai, primarul PNL Alexandru Fonai a semnat un contract de finanțare prin programul Anghel Saligny, care va asigura fondurile necesare pentru alimentarea populației din comună.
Delăsare și tunuri
Una dintre cele mai pitorești comune din Bihor, care are ambiția să se dezvolte turistic, Șinteul nu are însă soluții. „Deocamdată nu am identificat nicio sursă de finanțare pentru introducerea rețelelor”, spune primarul Lașak Benedek.
La Sâmbăta, situația este mai tulbure: rețelele sunt finalizate de câțiva ani, dar apa nu curge prin ele. „Cel mai probabil lucrările au fost prost executate. Vom pune o echipă de experți să le verifice”, spune liberalul Alex Cocerjuc (foto), care din toamnă va prelua Primăria.
În Brusturi, muncitorii au început recent să sape rețelele de alimentare cu apă, după ce în 2018 comuna a primit o finanțare prin PNDL, dar faimoasa primăriță PSD Livia Bârlău n-a fost în stare să ducă lucrurile la capăt, iar Ministerul Dezvoltării și-a cerut înapoi banii, 4,3 milioane lei. În primăvara acestui an, comuna a câștigat definitiv procesul cu Ministerul și a reluat șantierul.
„Acum se lucrează la rețele”, confirmă viitorul primar PNL Radu Gavra. Lucrările sunt cât se poate de necesare, spune el, în comună fiind locuitori care nu au apă potabilă nici în fântâni: „Avem câteva izvoare de unde oamenii își umplu bidoanele. Este o problemă lipsa apei”.
Curge și nu prea
Bihorul mai are și comune unde apa n-a ajuns în toate satele, dar nici pe acestea nu le știe nicio autoritate, în această situație fiind, de exemplu, satul Botean din comuna Ineu, Ginta din Căpâlna ori Surducel din Vârciorog.
Nici în comunele care au rețele viața localnicilor nu este mai limpede. Zeci de comune din Bihor au rețele alimentate de foraje locale, dar care în perioadele caniculare nu fac față, mai ales dacă oamenii udă grădinile cu apa de la robinete.
De exemplu, sătenii din Burzuc, comuna Sârbi, s-au obișnuit să aibă vara la robinete doar un „firicel” de apă, presiunea fiind mult redusă, iar în satul Fiziș, comuna Finiș, localnicii au stat două săptămâni fără apă, tot din pricina debitului mic.
Au apă, dar infestată!
În alte părți ale județului, alte probleme: conform statisticilor recent publicate de Direcția de Sănătate Publică Bihor, în anul trecut nu mai puțin de 67 de localități bihorene au avut la robinete apă contaminată!
O situație gravă s-a înregistrat în comuna Pietroasa, unde toate probele colectate au indicat că apa de la robinete conține amoniu, fier, mangan, dar și E.Coli și alte bacterii. „Problema a fost la rețeaua veche, făcută pe vremuri de localnici. Am curățat bazinele, coloanele de apă, iar anul acesta analizele au ieșit în regulă”, spune primarul Alin Laza (foto).
Apă cu E.Coli a curs anul trecut și la robinetele din Căbești, Dumbrăvița de Codru, Roșia, în timp ce în Buduslău, Albiș, Sălacea, Otomani și Sânnicolau de Munte a conținut arsen, substanță chimică periculoasă.
Fier, mangan sau amoniu peste limitele admise au mai fost identificate în rețelele din Salonta, Boga, Batăr, Talpoș, Voivozi, Săcădat, Chijic, Holod, Sălard, Căpâlna etc., în timp ce la Sârbi, Fegernic, Vălani de Beiuș sau Pocola s-au găsit în apă nitriți, probabil din cauza îngrășămintelor folosite în agricultură. Apă „îmbunătățită”, de care bihorenii mai bine se feresc...
VÍZ PROBLÉMÁK
Și scump, și prost
Orașele și comunele conduse de primari UDMR au, de câțiva ani, propria companie furnizoare de apă, SC Apă Canal Nord-Vest SRL, un fel de distribuitor „autonom”. Societatea este însă contestată chiar și de edilii maghiari, pe motiv că livrează scump și prost. „În principal, ne nemulțumesc tarifele, sunt de 3 ori mai mari decât le aveam noi”, zice un primar UDMR, care regretă că a predat companiei rețeaua locală.
De când a venit vara, compania sistează apa aproape zilnic în câte o comună sau un oraș. Recent, a lăsat pe uscat întreg orașul Valea lui Mihai, după un consum ridicat de apă, pe fondul caniculei.
Directorul Balogh Ferenc (foto) susține însă că incidentul a fost izolat, iar restul întreruperilor nu pot fi imputate companiei. „Nu avem avarii din cauza secetelor, ci a lucrărilor derulate de primării pentru modernizarea străzilor, canalizare, infrastructură de gaz”, zice Balogh.