Întâi a fost ridicată o casă din chirpici, cât să adăpostească o familie cu copii, apoi lângă ea a mai fost înjghebată o bojdeucă şi tot aşa. Cocioabele, locuite de romi, au fost construite ilegal pe terenul găsit liber.
Cu anii, lângă ele au apărut gospodării înconjurate de garduri cu arabescuri, case cu turnuleţe şi cu etaj ridicate, toate, fără nicio autorizaţie. "Ne-am pus unde ne-am «prins» loc. La noi aşa a fost de când lumea", zice un rom din Ineu.
Astăzi în Bihor există 36 astfel de aşezări, cu 1.324 locuinţe ilegale în care stau 6.000 de persoane. Peste 8% din totalul cetăţenilor români care locuiesc în asemenea "aşezări neoficiale"...
Aşezările de lângă aşezări
În România există circa 400 de aşezări înjghebate, de-a lungul timpului, la marginile localităţilor. În raportul din 2022 al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei ce stă la baza Strategiei Naţionale a Locuirii pentru perioada 2022 - 2050, acestea au fost denumite "aşezări informale", pentru a le sublinia caracterul neoficial.
Potrivit definiţiei, aşezările informale sunt grupări de locuinţe, dezvoltate de regulă la marginea localităţilor, în care terenul a fost ocupat ilegal, iar construcţiile, ridicate fără autorizaţie. În lipsa infrastructurii tehnico-edilitare, condiţiile de locuire sunt improprii, iar, în lipsa actelor, practic aceste localităţi nu există oficial. Deţinătorii locuinţelor improvizate nu le pot întabula, vinde, lăsa moştenire ori prezenta ca garanţie la bancă.
„DE CÂND LUMEA”. Stabiliți pe pășunea de la ieșirea din Ineu către Botean, 750 de romi trăiesc în patru șiruri de case ridicate ilegal încă din comunism. Cu timpul, au primit denumirea de străzi și au fost numerotare de la 1 la 4. „Dacă ne-a face cineva acte, bine, dacă nu, nu. Suntem aici de când lumea. N-avem unde merge”, spune Julieta Hendre
Conform documentului, cele 400 de aşezări sunt locuite de circa 72.000 persoane, dintre care circa 10% sunt copii. "Cel mai mare număr de aşezări informale a fost identificat în judeţe precum Harghita, Sălaj, Prahova, Sibiu. Pe de altă parte, numărul mediu de locuitori raportat la aşezările informale la nivel de judeţ indică faptul că cele mai populate aşezări informale se regăsesc în judeţele Ilfov, Braşov, Covasna şi Bihor", se menţionează în raport.
În medie, o aşezare de acest fel numără de la circa 1.500 de locuitori în Ilfov, la aproximativ 250 în Bihor.
36 de "aşezări informale"
Săptămâna trecută, Prefectura Bihor a finalizat un sondaj făcut la începutul acestui an cu primăriile pe tema aşezărilor informale din judeţ. "UAT-urile au raportat 36 de aşezări informale, în care există 1.324 de unităţi destinate locuirii, ocupate de peste 6.000 de persoane", spune Leontina Ana Daragiu (foto), consilier în Cancelaria Prefectului.
Fără excepţie, aşezările informale din Bihor sunt locuite de romi, categorie defavorizată. Conform recensământului din 2021, în Bihor s-au declarat ca romi 36.800 de persoane, reprezentând 7,3% din populaţia judeţului, de unde rezultă că mai mult de 16% dintre ei locuiesc în aşezări informale.
Pe lista celor mai mari comunităţi, unde etnicii depăşesc 30% din totalul populaţiei, se numără Batăr, Ciumeghiu, Drăgeşti, Husasău de Tinca, Uileacu de Beiuş şi Ineu.
Ilegal non-stop
Comuna Ineu are circa 1.250 romi în două localităţi informale. "Cei din satul Ineu au venit în anii '70 din satele din jur, iar cei din Husasău, din zona Vadu Crişului", spune primarul comunei, Dumitru Togor (foto).
Oamenii nu au intrat în legalitate nici după jumătate de secol. Aşezarea neoficială cu 750 de locuitori, lipită de Ineu, cuprinde de la case din chirpici ori cu pereţi din covoare sau din tablă până la "vile" mansardate. Este împărţită în patru străzi, numerotate de la 1 la 4. Ridicate toate ilegal, locuinţele nu au număr de casă, ci doar o înşiruire alfabetică, ce trece de K, L, M...
"Am înregistrat casele în Registrul Agricol ca să poată proprietarii plăti impozit pe ele. Pe teren nu au cum, că nu este al lor. Acum facem cadastrarea terenului. Când vom termina, vom vedea cum îl pot cumpăra, ca să intre în legalitate", zice Togor.
Până atunci, aşezarea s-a semi-oficializat. Primăria a tras aici apă, canalizare, curent şi chiar drumuri. "Primăria le-a dat adeverinţe pe case, în baza cărora le-am făcut contracte de furnizare a apei", explică directorul CAO, Lucian Chindlea.
Nu au acte
În ciuda aspectului dărăpănat, a faţadelor căzute şi a gardurilor pleoştite peste care atârnă rufe la uscat, judecând după "farfuriile" de pe acoperiş, majoritatea caselor au televiziune prin satelit.
"Am contract de Focus (n.r. - operatorul Focus Sat) de 10 ani, să vedem «filmuri» şi ce ne «trabă»", spune Julieta Hendre (foto). Femeia locuieşte aici de 28 de ani, de când şi-a urmat soţul în casa părinţilor acestuia. "Ne-am pus curent, apă, şi cu vremea om avea şi drum", spune femeia, încrezătoare.
Nu-şi bate capul cu intrarea în legalitate. "Nu am acte pe casă, dar nici nu-mi trebe, că n-o vând, că am familie mare", zice, cu o sinceritate dezarmantă. Mamă a trei fete, cu o puzderie de nepoţi, Julieta e convinsă că locuinţa va rămâne urmaşilor.
"N-am de ce să plec"
Mai aproape de Oradea, la marginea satelor din Sânmartin trăiesc cam 800 de romi în Rontău, 250 în Haieu şi 240 în Cordău. "Deşi au fost ridicate ilegal, am trecut casele în Registrul Agricol pentru ca proprietarii să poată plăti impozit şi le-am dat adeverinţe de posesor să îşi facă contracte de utilităţi. Oricum, prima condiţie ca să poată fi întabulaţi este să fi plătit impozit", zice primarul comunei, Cristian Laza.
Situaţia durează de decenii şi nimeni nu ştie când s-au aşezat romii aici. "Eu aici m-am născut şi aici erau deja străbunicii mei", spune bulibaşa romilor din Haieu, Marius Hendre (foto).
La capătul Haieului trăiesc cam 120 de oameni în 55 de case, majoritatea având numărul 121, dar deosebite de litere. Aşezarea a devenit un fel de cartier cu drumuri şi infrastructură. Aproape jumătate dintre locuitori sunt plecaţi în Anglia, Scoţia ori Franţa. Marius lucrează în construcţii în Sânmartin. "După atâta vreme, am acuma apă, curent, canalizare, internet, tot.... N-am de ce să plec", zice bulibaşa.
Colonia cu etaj
În Cordău sunt 240 de suflete în 70 de case, majoritatea înscrise la numerele 100, 112 şi 115. Peste 70% dintre locuitorii aşezării sunt neoprotestanţi. "Prima s-a pocăit mama. După ea am mers toată familia. E mai bine aşa. Important este că nu furăm", zice Daniel Rostaş (foto).
În anii de după Revoluţie, în locul cocioabelor din chirpici au crescut case cu etaj, multe cu turnuleţe, ridicate de cei întorşi din străinătate. "Avem case şi cu două etaje, apă, canal, curent, ca la oraş", spune bulibaşa din sat, Stelian Varga.
Romii mai au, însă, un neajuns. "Ne mai trebuie numai acte pe case, să n-avem bai cu legea", spune Stelian. Odată intraţi în legalitate cu locuinţele, ar scăpa de incertitudini, ar putea să le vândă legal sau să le lase moştenire şi ar putea să îşi încheie contracte de salubritate.
Soluţia cadastrării
Prefectul Marcel Dragoş (foto) spune că situaţia localităţilor informale din Bihor e în curs de lămurire. "Acum facem un inventar, să vedem ale cui sunt terenurile, care este regimul lor, dacă se poate locui legal acolo, după care vom face demersurile pentru cadastrare".
Pentru că majoritatea aşezărilor de acest tip sunt situate pe terenurile statului, proprietarii locuinţelor le-ar putea cumpăra. "În urma cadastrării, terenul poate fi trecut în domeniul privat al statului şi vândut proprietarilor caselor", spune Dragoş.
Comune precum Brusturi, Cociuba Mare, Sânmartin sunt deja în curs de cadastrare şi ar putea să rezolve printre primele problema localităţilor fantomă. Desigur, cu condiţia ca deţinătorii caselor să aibă şi bani să cumpere terenurile de sub ele...
BLESTEMUL PĂMÂNTULUI
La marginea satelor
Problema aşezărilor informale locuite de romi îşi are originea în statutul de robi pe care l-a avut această etnie de-a lungul timpului. Fiind în stăpânirea mănăstirilor şi boierilor, aceştia nu aveau proprietăţi şi puteau fi vânduţi, donaţi sau lăsaţi moştenire.
Oficial, în teritoriile fostului Imperiu Austro-Ungar, robia a fost desfiinţată în 1786, în Moldova în 1855, iar în Ţara Românească în 1856. Romii au fost eliberaţi din sclavie, însă, fără să primească proprietăţi. Astfel, extrem de săraci, unii au redevenit slugi, alţii s-au aşezat la marginea localităţilor. Situaţia lor a rămas nerezolvată mai bine de 170 de ani.
"În Bihor, romii eliberaţi s-au aşezat lângă aşezările cu economie prosperă, pentru a vinde tot felul de servicii: lucrau în fier, făceau căldări, împleteau coşuri, ciopleau coveţi ori linguri din lemn", explică istoricul Augustin Ţărău (foto). Acesta este şi motivul pentru care mulţi romi bihoreni poartă numele meseriei pe care o practicau, cum ar fi Lingurar (în maghiară Kanalas), Rézmüveş (lucrător în alamă) sau Varga (cizmar).