Întâi constructorii au intrat în lanul de porumb de la marginea satului. Apoi, şantierele s-au întins în câmp sau pe dealuri. Cu fiecare casă ridicată a crescut populaţia, deranjul şi pretenţiile.
"Numărul caselor s-a mărit mult prea repede. Va mai dura până când primăriile îi vor mulţumi pe toţi cei care cer acum apă, canalizare, drum şi gaz", avertizează directorul adjunct al Zonei Metropolitane Oradea, Letiţia Moţoc. Oameni activi, cu vârste între 35 şi 45 de ani, noii locuitori ai comunelor limitrofe nu vor să aştepte infrastructura până la pensie şi pun presiune pe autorităţile locale...
Mirajul suburbiilor
Cifre exacte nu ştie nimeni. Primarii localităţilor din Zona Metropolitană Oradea aşteaptă rezultatele recensământului populaţiei. Orientativ, comuna Paleu a majorat numărul autorizaţiilor de construire de la 117 în anul 2019 la 320 în 2021, reuşind să numere 2.000 de case în plus în doar zece ani, Sânmartinul a adăugat în ultimii şase ani 3.000 de rezidenţi, iar Sântandreiul şi-a triplat populaţia, de la 3.700 de locuitori în 1992 la peste 10.000 astăzi.
"În urmă cu zece ani a apărut un fenomen de suburbanizare, mulţi orădeni doreau să stea la casă şi se mutau în jurul oraşului. Ulterior, odată cu dezavantajele navetei şi lipsei infrastructurii, fenomenul a încetinit", explică preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Ilie Bolojan (foto). Acum a reapărut sub altă formă. "Locuitori din Beiuş, Marghita sau chiar alte judeţe se mută în jurul Oradiei pentru a fi mai aproape de centrul urban".
Între cele două fenomene, restricţiile impuse de pandemia de Covid i-au stimulat şi ele pe oamenii cu bani să se mute la casă pentru a avea o curte. "Creşterea de populaţie se vede în special în localităţile din primul inel metropolitan, de unde locuitorii fac mai uşor naveta către Oradea, unde muncesc", spune Bolojan. Cap la cap, asta înseamnă zeci de mii de noi locuitori....
Scump dar atractiv
Exodul a pus presiune pe preţurile terenurilor. "În Paleu, încă insuficient urbanizat, preţul pe metrul pătrat a crescut de la 20-30 euro la 50-60 euro, dar în Sântandrei, care are şi gaz, poate fi şi dublu", spune brokerul Remax, Mihai Pop (foto).
Preţurile din Sântandrei concurează cu cele din Oradea. "Cele mai scumpe terenuri din oraş, la 120 euro/mp, sunt pe străzile Branului şi Colinelor. Amplasamentele au toate utilităţile şi în 10 minute ajungi cu copilul la şcoală. În Sântandrei sunt deja preţuri de 100 de euro/mp, în zone deloc ofertante, date doar de cererea mare", spune Pop.
Indiferent de localitate, cumpărătorii fac parte din populaţia activă, cu venituri peste medie, cu unul sau doi copii şi una sau două maşini cu care fac naveta la Oradea. "Deseori prieteni sau rude îşi cumpără case pe aceeaşi stradă. Comunitatea e mai unită, copiii se joacă împreună, iar relaţia cu administraţia locală este mai uşoară", explică brokerul.
Minunata lume nouă
Noile comunităţi sunt mai active şi vocale. Toate comunele din ZMO au măcar un grup pe Facebook de genul Paleu, Nojorid sau Sântandrei "suntem noi", iar oamenii şi-au făcut şi grupuri pe Whatsapp pentru a se sfătui şi mobiliza. Treptat, au apărut comunităţi implicate cum ar fi cea care a forţat înfiinţarea pieţei din Paleu ori asociaţii precum Sântandrei Metropolitan Area, care a blocat în instanţă construirea unui incinerator de animale.
Obişnuiţi cu oraşul, noii locuitori pretind acelaşi confort şi refuză să se mulţumească cu drumuri pietruite, apă din puţ şi canalizare cu fosă septică. "În Săldăbagiu de Munte sunt două proiecte de extindere a reţelei de canalizare şi apă, din care unul trebuia terminat de doi ani, dar nici acum nu suntem legaţi la reţea", reclamă o localnică. Navetişti de Oradea, oamenii sunt revoltaţi şi de traficul aglomerat. "Deseori coada de maşini se întinde de la sensul giratoriu din Biharia până în cel de la intrarea în Oradea. Avem nevoie urgentă de drumuri noi", spune un şofer din zonă.
Inevitabil, dezvoltarea zonelor locuite a luat-o înaintea infrastructurii. "Numai în centrul de comună se ridică 6 blocuri. Sunt şantiere, şanţuri, drumuri desfundate sau acoperite cu pietriş. Nu mai ai nici linişte, nici aer curat", se plânge o localnică din Sântandrei.
"Nu se poate peste noapte!"
Asaltaţi de cereri, primarii comunelor sunt complet depăşiţi. "Sântandrei şi Borş au construit lângă sat şi s-au legat mai uşor la apă şi drum. La noi se construieşte în fostele livezi de pe dealuri, e mult mai greu să duci reţelele acolo", zice primarul de Paleu, Somogyi Ludovic (foto).
Edilul speră ca lucrările din Săldăbagiu să se încheie cât mai repede. "Mai sunt de montat contoare şi de legat staţiile de pompare a apei uzate". Comuna are proiecte de 50 milioane lei pentru extinderea reţelelor de apă, canalizare şi drumuri, dar implementarea lor durează.
O situaţie similară este şi în comuna Nojorid. "Oamenii îşi cumpără locuri de casă în Chişirid la jumătate de preţ faţă de centrul de comună, după care vin şi cer apă şi canalizare. Am depus proiect pentru reţele de apă pe programul Anghel Saligny, dar nu se poate peste noapte!", spune primarul Teodor Baba.
Singurii "în grafic" sunt primarii din Borş, Báthory Géza, şi Sânmartin, Cristian Laza, care administrează cele mai bogate comune din Bihor şi, prin urmare, au bani pentru lucrări. "Am atras toate finanţările posibile şi în cinci ani am asfaltat 60 de kilometri de drumuri şi am rezolvat 90% din problemele cu utilităţile", spune Laza. Borşul are deja încălzire pe gaz, iar Sânmartinul primeşte de la Guvern 20 milioane euro pentru introducerea reţelelor. Dar sunt excepţii...
Atenţie, se închid uşile!
Majoritatea comunelor nu pot ţine pasul cu dezvoltările imobiliare. "Pot doar să-şi extindă treptat reţelele până când presiunea va scădea", spune preşedintele CJ Bihor, Ilie Bolojan.
Există însă şi alternative. "În ultimii doi ani i-am obligat pe cei care iniţiază PUZ-uri să îşi asume cheltuielile cu utilităţile", spune primarul de Sântandrei, Ioan Mărcuş (foto). Chiar şi aşa, Primăria rămâne în urmă. Motivul? Deşi în ultimii doi ani a asfaltat 35 de străzi, apar altele care trebuie asfaltate şi ele.
Prin urmare, edilul ia în calcul închiderea intravilanului, aşa cum a făcut Oradea încă din 2016. "Avem cam 100 de străzi pietruite, iar dintr-un milion de euro, cât poţi atrage din fonduri UE tot la 4-5 ani, abia dacă asfaltezi 7-8 străzi. Nu putem continua aşa. Prin noul PUG vom încerca să oprim extinderea localităţii", spune Mărcuş, care îşi doreşte o încetinire a ritmului de creştere până când comuna va putea oferi locuitorilor confortul meritat.
"Întâi să aducem zonele deja existente la o stare corespunzătoare", spune primarul. Asta înseamnă investiţii de milioane de euro, pe care Primăria nu le poate acoperi din fonduri proprii şi îi este dificil să le atragă peste noapte prin programe UE. "La nivelul comunelor din ZMO, vorbim de investiţii de zeci de milioane de euro pentru fiecare componentă de apă, canalizare, drumuri şi gaz", spune Ilie Bolojan. Iar sumele cresc cu fiecare zi în care se construieşte în comunele limitrofe Oradiei...
COSTĂ!
180
milioane euro sunt doar investiţiile în reţele de apă cerute de Compania de Apă Oradea, prin POIM, pentru comunele din ZMO
CLIVAJUL SUBURBIEI
"Vinituri" vs. localnici
Mutaţi de la oraş, noii locatari ai comunelor limitrofe pun presiune nu doar pe administraţiile locale, ca să investească în infrastructură, dar şi pe vecini, să îşi schimbe obiceiurile. "Mulţi îşi lasă utilaje agricole nesemnalizate pe marginea drumurilor, câinii pe stradă sau ard gunoiul în curte. Dacă le spui ceva protestează: «Ce vrei? Noi suntem la ţară!». «Nu, domnule, eşti într-o comunitate!»", spune un orădean mutat în Ineu.
Conflictul dintre "vinituri" şi vechii localnici pare inevitabil. "Există un clivaj între noua burghezie şi localnicii de generaţii. Nou-veniţii sunt oameni activi, cu 1-2 copii, o firmă sau un job bine plătit, care cer infrastructură. Mult mai vocali decât vechii localnici, majoritatea bătrâni, aceştia pun presiune pe primari să le modernizeze străzile în timp ce în celelalte sate sunt uliţe care n-au văzut niciodată asfalt", povesteşte un localnic din Paleu, care consideră că vina este în fond a primarilor. "Ar trebui oprită orice construcţie măcar zece ani. Aceste comune sunt până la urmă cartiere ale oraşului, pentru că noii locuitori doar dorm aici. Practic, bagi banii oamenilor locului pentru a satisface pretenţiile noilor mutaţi".