Când alţi micuţi se întorc în pat pe cealaltă parte, copiii familiei Horvath sunt deja sătui de drum. La doar 4 ani, Albert se trezeşte zilnic la ora 5:30, se spală cu apă din fântână, îmbucă iute ceva, se înfofoleşte ca un ursuleţ să nu-l muşte frigul şi, agăţat de mâna mamei, bate la lumina lanternei 4 kilometri de drum prin pădure. Markus, fratele său de 7 ani, are aceeaşi soartă.
"N-am de ales dacă vreau să facă şcoală. Plecăm de acasă la ora 6 ca să ajungem autobuzul de 7, că altfel întârziem", povesteşte mama micuţilor, Andrea. Asta pentru că, deşi situat la numai 7 kilometri de centrul oraşului, cartierul Podgoria este, de fapt, rupt de lume...
"Pădureni" de Oradea
Familia Horvath locuieşte într-o casă din strada Podgoria la numărul 123/A. "Am buletin de Oradea, dar asta numai viaţă de orăşean nu este", spune Adorjan, capul familiei. Uliţa desfundată care străbate pădurea cu greu poate fi numită stradă. Singurul semn de circulaţie pe o rază de 3 kilometri e o săgeată verde vopsită pe un fag, ca să ştie mountain-bikerii drumul de Paleu. "Două maşini mi-am rupt pe drumul ăsta. Bani să cumpăr alta n-am", zice bărbatul.
Orădeni cu acte în regulă, podgorenii umblă mai mult pe jos. Pe drumurile desfundate din cartier nu intră nicio cursă. "Am cerut autobuz, ni s-a spus că nu merită, că nu sunt destui călători. Am strâns semnături să ne facă drumul, au spus că nu sunt bani. Singurii care vin săptămânal până la noi sunt gunoierii", povesteşte bărbatul.
Adorjan îşi ţine familia din munca în construcţii. Soţia sa, Andrea, se ocupă de copii. Micuţii Albert şi Markus fac zilnic dus-întors un drum de 4 kilometri prin pădure ca să meargă la grădiniţă şi la şcoală. Plouă, ninge, ei ies din casă la ora 6 ca să prindă autobuzul de 7. "După ce las copiii la şcoală rămân în oraş până la ora 12, când îi iau acasă. Altfel, aş fi pe drum toată ziua", spune femeia. Iar prin "drum" înţelege nişte uliţe lutoase pe ploaie, alunecoase la îngheţ şi pline de praf vara...
Viaţă de ţară...
Deşi cartier al oraşului, Podgoria este de fapt un sat cu circa 300 de case. Şi încă unul ponosit. Rămas fără pacienţi, dispensarul medical a fost închis încă înainte de 1989, şcoala şi grădiniţa nu mai funcţionează din anii '90 din lipsă de copii, iar căminul cultural stă zăvorât de ani de zile. Singurele "instituţii" funcţionale sunt două biserici, una a ortodocşilor şi una în care slujesc alternativ catolicii şi reformaţii, precum şi ABC-ul din mijlocul cartierului, unde este şi capătul de linie al autobuzului 15.
De altfel, aici se termină şi asfaltul, aşa că mai departe podgorenii o iau pe jos prin noroaie. Dacă pe uliţa principală se mai avântă şi şoferi în trecere, pe dealuri urcă cu maşinile numai localnicii. Uneori nici ei. De toamna până primăvara multe uliţe sunt atât de mocirloase încât pot intra doar tractoarele. "Eu stau cam la 2 kilometri de centru, dar până la mine nu poate urca Salvarea, că se afundă în gropi. Când s-a îmbolnăvit nevastă-mea am cărat-o pe braţe cum am putut, până jos, la asfalt", povesteşte Puskas Laszlo (foto).
...impozit de Oradea
Dacă drumurile ar fi singura problemă, poate nici n-ar fi atât de rău. Dar sunt multe altele. "Adevărul e că n-avem drum, n-avem apă, n-avem canalizare, n-avem nimic", rezumă Vasile Matica.
Localnicii sunt cu atât mai supăraţi cu cât, deşi trăiesc cu apă din fântână, atât de calcaroasă încât lasă urme pe vase, plătesc impozite de oraş. "1.200 de lei am plătit impozit anul trecut. Anul ăsta mi-a fost şi frică să merg să văd cât îmi cere", se plânge Deak Katalin (foto).
Femeia deţine o parcelă de 6.600 metri pătraţi pe care municipalitatea a impozitat-o ca teren intravilan, deşi acesta e lipsit de cele mai elementare condiţii urbane: drum, canalizare, apă!
Uite apa, nu e apa!
De fapt, după cum povestesc podgorenii, niciodată n-au fost drumurile în cartier atât de proaste ca anul acesta. Firma Depona a spart majoritatea străzilor ca să tragă 17,3 kilometri de reţea de apă, 1,6 kilometri de conducte pentru canalizare, precum şi să monteze 580 de branşamente, lăsând în urmă uliţele desfundate.
Finanţate prin programul Aparegio, lucrările se ridică la circa 4,5 milioane lei şi trebuiau deja finalizate. "Apa e trasă, s-au făcut probele, am plătit 200 de lei pentru branşare, dar de pornit n-au pornit-o nici acum", spune Szabo Csaba (foto).
Tânărul e obligat să care în continuare apă cu găleţile, din vecini, pentru cei doi copii, deşi reţeaua a fost trasă şi, teoretic, e funcţională. "Nu-mi pare normal să bem apă neverificată din fântână doar pentru că nu este rea la gust, în timp ce reţeaua oraşului, cu apă verificată, ne trece prin faţa uşii", zice Szabo. Pe bună dreptate!
Apel la răbdare
Deşi constructorul a finalizat lucrările la reţeaua de apă, locuitorii din Podgoria vor mai trebui să aştepte până la punerea în funcţiune. De la câteva zile la o lună! "Lucrările s-au încheiat anul trecut, dar la recepţia din data de 12 decembrie s-au descoperit neconcordanţe pe care constructorul trebuie să le remedieze. Depona nu a dat drumul la apă pentru că, probabil, lucrează pe reţea", explică Renata Tripa, purtătorul de cuvânt al Aparegio.
Dacă problema apei potabile ar putea fi soluţionată în curând, în ce priveşte drumurile primarul Ilie Bolojan (foto) nu are veşti bune. "Extinderea asfaltului pe strada principală, paralelă cu Crişul Repede, se va face în următorii 3 ani cu bani de la bugetul local, dar zona de deal va rămâne pentru o etapă ulterioară", spune edilul.
Potrivit acestuia, străzile lăturalnice, pe care astăzi se poate circula doar cu cizme de cauciuc, vor intra în lucru în următorul ciclu de finanţare europeană. "Vom încerca să plătim aceste lucrări prin Programul Operaţional Regional care va avea o axă specială pentru modernizarea drumurilor de pământ. Anul acesta vom face studiile de fezabilitate, în toamnă, la deschiderea sesiunii, vom depune proiectele, iar următorul primar le va asfalta după ce va obţine finanţarea", explică Bolojan.
Până atunci, podgorenii vor trebui să mai aştepte. Pe banii lor. De plătitori de impozite la oraş...
"În Podgoria preţul unei case este după cum poţi să prosteşti omul. Dacă vede că drum nu este, apă curentă nu este, canalizare nu este, internet nu este şi totuşi vrea să cumpere, deşi ştie că va plăti impozite de Oradea, înseamnă că merită să fie prostit"
Szabo Csaba
ORADEA DESFUNDATĂ
Asfaltare în opt ani
Potrivit evidenţelor municipalităţii, la sfârşitul anului trecut 227 de străzi sau tronsoane de străzi, lungi de circa 121,7 kilometri, erau încă nemodernizate, fiind încropite din pământ acoperit în cel mai bun caz cu pietriş. Potrivit directorului tehnic al Primăriei, Mircea Ghitea (foto), Oradea ar putea deveni un oraş fără gropi abia peste 8 ani. "Nu putem finanţa lucrări de modernizare pe mai mult de 20-40 străzi pe an. De altfel, şi fizic este greu de finalizat, pentru că ar trebui să blocăm cartiere întregi", spune directorul.
Ghitea susţine că municipalitatea va face demersuri pentru a accelera atragerea de fonduri europene pentru modernizarea străzilor. Investiţiile se vor face însă doar după finalizarea lucrărilor de infrastructură, ca să nu apară situaţii în care un drum proaspăt asfaltat ar fi spart pentru lucrări la reţelele de apă, canalizare ş.a.m.d.