Din data de 31 martie, România devine, parţial, parte a spaţiului de liberă circulaţie Schengen, aspect care ar trebui să ne bucure, ca naţiune, deoarece vine după un îndelung proces de negociere cu celelalte state ale Uniunii Europene, aspectele privind negocierea cu Austria fiind comentate pe larg în ultima perioadă.
Mai concret, România intră aerian şi naval în spaţiul Schengen, ceea ce înseamnă practic că în aer şi pe apă nu mai există, din 31 martie, graniţe între România şi Ungaria, respectiv Bulgaria, vecinii noştri Schengen. În aceeaşi logică, odată cu viitoarea aderare terestră la spaţiul Schengen, orice persoană va putea traversa oricând şi oricum linia terestră între ţara noastră şi celelalte state vecine Schengen.
Numai că iubiţii noştri guvernanţi, după ce s-au văicărit de poziţia Austriei şi după ce s-au plâns de aderarea doar parţială a României la Schengen, nu au altceva mai bun de făcut decât să facă această aderare... şi "mai" parţială! Concret, potrivit unui proiect de ordonanţă de urgenţă aflat în dezbatere publică, Schengen-ul aerian nu va însemna chiar liberă circulaţie...
Vajnicii noştri conducători încearcă să reformuleze principiile Schengen în sensul în care libera circulaţie va presupune ca, ori de câte ori un copil se deplasează în spaţiul Schengen aerian, părinţii să ia o autorizare specială de la poliţia de frontieră din aeroport, în baza legii în vigoare până acum, potrivit căreia minorii se pot deplasa în străinătate doar însoţiţi de părinţi sau în baza unei declaraţii notariale.
Situaţia este absurdă - ori eşti în Schengen şi nu mai sunt graniţe şi controale, ori nu eşti, şi atunci te supui reglementărilor de frontieră.
Nu pot să nu mă întreb ce se va întâmpla dacă o asemenea aberaţie chiar va fi legiferată în momentul în care vom intra cu frontierele terestre în Schengen? Toţi cei care vor trece pe câmp în Ungaria cu copiii vor fi îndrumaţi, în prealabil, să meargă pe la poliţia de frontieră? De ce am urlat încontinuu că vrem în Schengen dacă acum ne este frică că ni se vor fura copiii?
Pe de altă parte, deşi oficialii au repetat la nesfârşit că avem de zece ani legislaţia adaptată la Schengen, de ce problema aceasta trebuie să facă obiectul unei ordonanţe de urgenţă cu mai puţin de o săptămână înainte de aderarea aeriană la spaţiul de liberă circulaţie?
Răspunsurile se află la Guvern şi, în speţă, la ministrul de interne, cel care, prin iniţierea acestei OUG, se comportă de fapt ca un veritabil miliţian.
În fine, este de aşteptat şi reacţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene faţă de un act normativ care încalcă toate principiile liberei circulaţii garantate de Convenţia de la Schengen.