Înainte de Revoluţie intra la facultate cam 5% din populaţie. Mai exista o categorie de oameni bine calificaţi, o masă de necalificaţi şi una de agricultori. Acum cam tot 5% fac o facultate pe bune, în timp ce marea masă care a reuşit să pună mâna pe diplome nu se jenează că pe ele scrie Vadu Crişului.

Ambasadorul Germaniei a venit la Oradea să ne explice că diplomele nu ţin loc de  creier şi nici titlurile de foame. În Germania nu e nicio ruşine să faci o şcoală profesională, de acolo poţi avansa în carieră cât meriţi. Ciudat este că la noi de reînfiinţarea şcolilor profesionale se ocupă Primăria şi, mai nou, Consiliul Judeţean.

Toate acestea ar ţine de Ministerul Educaţiei, care ar avea ocazia de a recunoaşte că ideea doamnei Abramburica Andronescu de desfiinţare a şcolilor profesionale a fost o catastrofă. Aleşii noştri preferă, însă, cu puţine excepţii, să-şi piardă timpul prin Parlament cu salvarea şefilor şi amantelor lor din ghearele justiţiei.

Pentru Oradea este vital să-şi califice forţa de muncă, altfel salariile nu au nicio şansă să crească. Sigur, mai apare câte un plăvan roşu să reproşeze primarului că nu şcolile profesionale sunt soluţia, ci un hub IT, de parcă informaticieni poţi face la apelul de seară, cum au făcut facultăţile rurale economişti şi jurişti cu toptanul.

Parcă-l şi văd pe rectorul Bungău, cu iconiţa sa de argint făcătoare de minuni, cum îi adună pe cei 20.000 de studenţi şi le zice: "De azi toţi sunteţi aitişti, dragii mei. Să vină hub-ul!"...