De trei cincinale economia orădeană duduie la unison cu buldozerele, camioanele şi macaralele. Localnicii s-au obişnuit să treacă prin şanţuri, pe lângă utilaje şi ţevi, conştienţi fiind că nu se poate face omletă dacă nu spargi ouăle şi nici schimba conductele dacă nu sapi carosabilul.
Din păcate, sunt multe exemple care arată că deranjul ar fi fost mai mic dacă edilii îşi puneau mai vârtos mintea la contribuţie.
Cel mai elocvent exemplu este parcarea din strada Independenţei. N-am înţeles de ce nu s-a licitat amenajarea pieţei concomitent cu construirea parcării.
Stăm de doi ani cu o pajişte de beton neprietenoasă şi inestetică pentru că ne-am trezit la spartul târgului să facem un concurs internaţional de idei, care până la urmă a sfârşit într-un sondaj pe Facebook şi se va finaliza cu un proces pentru îndestularea proiectantului.
Dacă avem noroc, la anul, piaţeta de deasupra parcării va fi amenajată, numai că, din păcate, şansele să scăpăm de constructori în Centru sunt mici.
Întreg malul stâng, de la Podul Ladislau la Podul Paralelor, ar trebui să intre în refacere, nu doar până la Sinagoga Sion. Iar splendidele clădiri de pe mal merită şi ele o soartă mai bună.
Mă mir că arhitecţii şi urbaniştii din Primărie nu văd că minunata clădire de lângă Sinagoga Neologă este acoperită cu bucăţi de placaj şi asta deja de ani buni. Sau că superbul palat unde este pizzeria Bridge (foto) în curând va începe să arunce cu tencuiala în capul pietonilor.
Ar fi cazul să fie definitivată întreaga promenadă de pe mal, nu pe secţiuni şi cu perioade de abandonare a şantierului. Un spaţiu iluminat a giorno, cu plante ornamentale şi mobilier urban modern, ar schimba complet malul betonat al Crişului.
Cât despre malul drept, tare mi-e teamă că, într-un moment de rătăcire, cei de la ABA Crişuri se vor apuca de lucru şi vor cere refacerea digului de sub restaurantul Dock, ceea ce ar însemna iar şantiere deschise, în buna tradiţie din ultimii ani...