Cunoscutul poet și eseist orădean Ioan Moldovan, director timp de trei decenii al revistei de cultură "Familia", a murit la vârsta de 72 de ani.
Anunţul a fost făcut sâmbătă, de scriitorul Mircea Pricăjan, pe contul său de Facebook. "Ne-a lăsat în urmă Ioan Moldovan. Era oricum mult înaintea noastră prin spirit și omenie. Puțini, foarte puțini oameni pe lumea asta te pot umple de bine și de lumină și numai cînd te gîndești la ei. Eu știu doar unul, iar de acum, fatalmente, doar în gînd ne mai putem întîlni. Și ne vom tot întîlni", a notat actualul redactor-șef al revistei "Familia".
Ioan Moldovan s-a născut la 21 martie 1952 în satul Mureșenii de Câmpie, comuna Sava, astăzi comuna Pălatca, din judeţul Cluj. A urmat Liceul „George Bariţiu” din Cluj (1967-1971), în acest timp frecventând cenaclul liceului, precum şi cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni. A studiat apoi la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, secţia română-latină (1972-1976).
În perioada studenţiei, a fost redactor, apoi secretar general de redacţie la revista „Echinox”. După absolvirea facultăţii, a fost profesor de română şi latină în Maramureş, la Cavnic, la Baia Sprie, unde a înfiinţat cenaclul artistic „Prisma”, şi la Baia Mare, unde participa la şedinţele cenaclului „Nord” şi a făcut parte din colectivul de redacţie al publicaţiei literare „Maramureş”. În 1989, el a fost primit în redacţia revistei de cultură „Familia” din Oradea, al cărei redactor-şef şi apoi director a fost din 1990 şi până în 2020.
Ca poet, Ioan Moldovan şi-a făcut debutul în revista „Zorile” a liceului (1969) şi în suplimentul literar „Preludiu” al „Scânteii tineretului” (1970), iar primul său volum de poezii, "Viaţa fără nume", a apărut în 1980.
„Scriu ca să nu uit scrisul
Citesc ca să nu uit
Citesc ca să îmi amintesc
Îmi amintesc ca să scriu
Totul e ca să
O casă împărțită în două
În jumătate locuiește femeia voluptoasă
În cealaltă stau eu îmbătrînit […]”, scria Ioan Moldovan în poemul "Scriu ca să nu uit".
Au urmat „Exerciţii de transparenţă” (1983), „Insomnii lângă munţi” (1989), „Arta răbdării” (1993), „Tratat de oboseală” (1999), „Interioarele nebune” (2002), „Celălalt peşte” (2005), „Recapitulare” (2010), „Poeme 1980-2010” (2011), „Opera poetică” (2016), „Multe ar mai fi de spus” (2019), etc.
"De la prima sa carte, Viața fără nume (au trecut exact patruzeci de ani de atunci) Ioan Moldovan se contopește, ca un credincios în rugăciune, cu fiece cuvînt pe care îl scrie. Știe că orice vers – chiar dacă rămîne străin lumii – îl poate răni, îl poate împuțina. Și doar atunci cînd scrii cu teamă ființa ta toată trece în poem: „scriu cu aceeași grijă cu care sărut o sabie”", a relatat despre el Miron Beteg, secretarul general al revistei Familia, într-un articol realizat pentru BIHOREANUL, în 2021.
Ioan Moldovan a făcut parte din colectivul de colaboratori ai „Dicţionarului de scriitori români” coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, redactând peste 40 de articole. De asemenea, a colaborat la „Dicţionarul esenţial al scriitorilor români” (Zaciu, Papahagi, Sasu). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO și al PEN-Clubului Român.
De-a lungul timpului, a primit numeroase premii şi distincţii: Premiul pentru cartea de poezie, Poesis, 2004, Premiul de excelență pentru literatură al Primăriei și Consiliului Municipal Oradea (2005), Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Arad pentru volumul "Celălalt pește" (2005), Premiul pentru poezie al Revistei „Discobolul” Alba Iulia (2006), Premiul pentru poezie al revistei „Transilvania” (Sibiu, 2008), Premiul pentru poezie al Fundaţiei Culturale Principesa Margareta (Săvârşin, 2011); Premiul Opera Omnia al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor (2012); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Cartea de Poezie, pentru anul 2019, pentru volumul „Multe ar mai fi de spus”. În anul 2004, a fost distins cu Meritul Cultural în grad de Ofiţer de către Preşedinţia României.