Speram că la Judeţ lucrurile încep să intre în normal. Mai un târg gastronomic într-o sală de sport, mai o întâlnire cu bihorenii din Bucureşti, mai o promovare a judeţului pe la Strasbourg. Din păcate, însă, uneori pe domnul Ţîrle îl apucă cheful de a-şi fabrica duşmani, şi asta-i dăunează profund.
Problema sa nu e că nu conduce eficient judeţul. Am avut noi demnitari care veneau în şlapi la întâlniri oficiale, sau primari care după o duşcă de whisky pe inima goală dormeau cu capul pe birou. Hiba mare a domnului Ţîrle e că nu-i place ce face. Şi în consecinţă nu scapă nicio ocazie să se ceară în diplomaţie.
Singura sa realizare de până acum e lupta dusă fără menajamente cu firma Selina. După o perioadă tristă în care Alexandru Kiss & Co tăiau şi spânzurau la Consiliu, m-am bucurat că în sfârşit vine un om cu frica lui Dumnezeu. Dar iluziile s-au prăbuşit curând, când am văzut licitaţia pentru drumul Bicaciu-Ianoşda. Atunci preacinstitul nostru preşedinte a dat lucrarea unei firme clasate pe locul doi, cu un deviz mai mare cu 40 de miliarde, şi asta fără teamă de Dumnezeu sau DNA. Şi nici n-a băgat de seamă că printre acţionarii firmei era şi soţia consilierului său personal!
Mai nou, în naivitatea sa, domnul Ţîrle se autodenunţă declarând că s-a săturat de monopolul unei anumite firme, cu trimitere directă la Selina, căreia îi pretinde şi scuze. În principiu e OK treaba cu monopolul. Dar atunci ce rost mai are licitaţia? Ce faci dacă iese Selina la licitaţie şi tu dai lucrarea la Asfamixt, de exemplu? Distrugi monopolul, dar omori şi legalitatea.
Eu cred că nu doar Selina trebuie să-şi ceară scuze pentru lucrările proaste pe care le-a făcut, ci şi domnul Ţîrle pentru prestaţia sa la cârma judeţului. Iar eu la rândul meu îmi cer scuze public domnului Ţîrle, pentru că l-am votat.