Încă două operațiuni speciale se desfășoară în România după debarcarea Guvernului. Una e demitizarea lui Bolojan, încondeiat și mai abitir, după cifrele INS privind recesiunea, ca Ilie Sărăcie, dar și ca baron el însuși, cu nimic diferit de cei ai PSD. În neputința de a convinge pe cineva că ar fi pe bune social-democrați, PSD-iștii impun teza că și Bolojan este „aceeași mizerie”, din același aluat cu ei. Bolnav tot de pesedism.
Scopul, pe termen scurt, e străveziu: dacă tot nu poate lămuri poporul, care le vede cutiile de pantofi pline cu bani, că-s săraci și cinstiți, vorba Tătucului, măcar să-l discrediteze pe „Mesia” și să-l bage în aceeași troacă. Pe termen lung: alegătorii să priceapă că răul cel mai mic este, pentru eternitate, PSD, garantul stabilității.
Cealaltă operațiune are două părți complementare: în timp ce înșurubează în mințile oamenilor că Bolojan ține cu dinții de funcție, că nu se dă dus naibii odată „la Bihor”, același PSD refuză să-și asume guvernarea, trăgând de timp până fac rost de propriul salvator: Tehnocratul. Iar asta cu concursul președintelui Nicușor Dan, care „are în minte” câteva nume.
Șpilul PSD e să nu se prindă nimeni că nu poate și să se reducă deficitul, adică să se taie, să se facă reformele fără de care România rămâne fără bani, și să se micșoreze în același timp TVA și impozitele, să se facă cum erau înainte de Bolojan. Strategia - știind că nici Grindeanu, nici oricare alt pesedist sau nepesedist nu poate da drumul la râuri de lapte și miere care să curgă pe maluri de mămăligă - este să se amâne, de fapt, adevăratul „moment al adevărului”. Dacă se poate, până la calendele grecești.
PSD fuge de guvernare ca dracul de tămâie, dar de putere nu vrea să se despartă. De aceea, băieții din Kiseleff, în conlucrare cu „mediatorul” de la Cotroceni, caută un Păcălici, pe care ei îl numesc Tehnocrat, din spatele căruia rozătoarele să mișune în continuare prin cămări. Ei să agonisească, Tehnocratul să răspundă. Filmul a mai rulat și cu Dacian Cioloș în rolul principal, pus în fruntea Guvernului doar pentru ca PSD să-l facă sac de box și să-l execute când îi vine vremea.
Partidul nr. 1 din Parlament caută o marionetă ca și când nu ar fi fost votat tocmai ca să guverneze, ca și cum ar fi chemat poporul la urne ca să pună un „tehnocrat”. Ca și cum nu ar primi subvenții de la bugetul de stat să se organizeze și să-și pregătească cadre. Și atunci, întrebarea de neocolit este: nu cumva chiar se preface că-i partid și, în realitate, e altceva? Grup infracțional organizat, să zicem?
În zilele astea în laboratoarele din sediile PSD și din Cotroceni se confecționează o iluzie. Se caută, de fapt, un paravan pentru salvarea sinecurilor și un garant al băltirii. Ce va urma dacă iese combinația nu-i greu de ghicit: dacă după linșarea Guvernului Cioloș, în 2016, PSD-ul lui Dragnea lua vreo 45% și apoi făcea praf totul, cât va obține, de data asta, AUR, în 2028, și ce va urma după?