Cu 7 ani în urmă a fost aprobată lucrarea, acum 3 ani au fost angajaţi constructorii, toamna trecută au început lucrul, iar vara asta a fost oprit fiindcă se muncise de mântuială. Aceasta e povestea reabilitării eşuate a DN 76 între Oradea şi Beiuş, adjudecată de o firmă cu tradiţie, dar care şi-a pătat cartea de vizită, ajungând de râsul şi sudalmele şoferilor.
Cum, însă, banii de la UE pot fi pierduţi dacă drumul nu e reparat până în primăvară, iar o nouă licitaţie pentru desemnarea altui executant nu s-ar încheia până atunci, CNADNR e gata de un compromis: lucrarea va fi continuată de o altă firmă, care propune o soluţie încă revoluţionară în România: reabilitarea şoselei prin refolosirea vechiului asfalt.
Speranţe surpate
Reabilitarea celor 184 kilometri ai DN 76 Oradea -Deva a fost decisă în 2007, cu credit de la Banca Europeană de Investiţii. Licitaţia câştigată în 2008 de un grup de firme spaniole a fost anulată însă în 2009, iar lucrarea împărţită în 6 tronsoane, din care 3 în Bihor. Cel dintre Vârfuri şi Ştei (33,31 km) a revenit Construct Mod (170,86 milioane lei, fără TVA), Ştei-Beiuş (31 km) asocierii conduse de spaniolii de la AZVI (99,58 milioane lei), iar Beiuş-Oradea (50,53 km) unei asocieri conduse de CCCF Timişoara (161,03 milioane lei).
Deşi lucrările au început în 2011 şi trebuiau încheiate în 2013, stadiul actual e mai puţin decât modest: astă-primăvară, conform CNADNR, pe Vârfuri-Ştei se lucrase în proporţie de 27,16%, între Ştei-Beiuş 2,39%, iar între Beiuş şi Oradea 5,54%. Motivul? Criza îngheţase proiectul, Guvernul asumându-şi faţă de FMI un deficit bugetar în care erau incluşi şi banii din credite, astfel că împrumutul nu a mai fost luat.
Blocajul a fost depăşit abia la finele anului trecut, când finanţarea (437 milioane lei fără TVA pentru toată şoseaua) a fost mutată pe Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Dar problema tot n-a fost rezolvată, cum s-a văzut astă-vară, când şoferii care ieşeau din Oradea spre Felix au observat o ispravă a drumarilor demnă de poveştile cu Dorel: peste asfaltul vechi au aşternut un strat de pietre, iar peste ele un nou strat de asfalt, care s-a surpat în câteva zile. De ce procedaseră aşa? Pentru a face economii, căci suma pentru care şi-au adjudecat lucrarea nu le asigura profitul.
Grabă mare
Presată de protestele şoferilor, de faptul că termenele de finalizare şi aşa prelungite (Ştei-Beiuş 16 septembrie 2015, iar Vârfuri-Ştei şi Beiuş-Oradea 1 martie 2015) trebuie respectate deoarece fondurile UE mai pot fi folosite doar anul viitor, dar mai ales de apropierea alegerilor, CNADNR a trebuit să găsească o soluţie. O variantă ar fi fost rezilierea contractului cu cea mai întârziată firmă, CCCF Timişoara, şi re-licitarea lucrării, cum a afirmat şi vicepremierul Liviu Dragnea la penultima sa vizită în Oradea. Pe 12 septembrie, acesta chiar ameninţa că dacă nu "se rezolvă" până pe 17 septembrie "vom sta de vorbă cu altcineva" la conducerea Companiei.
Şeful CNADNR n-a fost mazilit, însă de atunci s-a întâmplat altceva: CCCF Timişoara (preluată între timp de SCT Bucureşti) a dat lucrarea în subantrepriză unei alte firme bucureştene, Ostmarine Construct, care a propus o nouă soluţie tehnică, mai ieftină: reciclarea vechiului asfalt, la fel ca în Germania, unde anual se revalorifică 6 milioane metri cubi de asfalt vechi. Deşi nici conducerea Companiei, nici Ostmarine şi nici consultantul AECOM Inocsa nu au anunţat public, soluţia a fost aprobată informal săptămâna trecută, iar săptămâna aceasta va fi consfinţită în Comisia Tehnico-Economică a CNADNR.
Nou din vechi
Specialiştii consultaţi de BIHOREANUL spun că noua soluţie poate fi aplicată "in situ", ceea ce presupune folosirea unui lanţ complex de utilaje, denumit "tren rutier". "Totul se întâmplă simultan. Un utilaj aşterne pe drum un aport de materiale suplimentare, de exemplu piatră concasată, un altul frezează asfaltul vechi, iar acesta, împreună cu materialul de aport, e băgat într-un malaxor, unde e spart şi ars, se adaugă bitum proaspăt, compoziţia e aşternută pe drum şi "bătucită" cu compactorul. Peste asta se aştern apoi alte două straturi de asfalt, unul de legătură, celălalt de uzură", explică un inginer. O a doua variantă e transportarea asfaltului vechi la o staţie de producţie fixă, unde au loc procesele de amestec, după care mixtura e readusă pe drum şi compactată. "Din informaţiile pe care le avem, va fi aplicată prima soluţie, cea cu trenul rutier, care e o adevărată staţie de producţie a asfaltului mobilă", spune specialistul, adăugând că acesta poate reabilita chiar şi 2 km de drum într-o zi, ceea ce înseamnă că Oradea-Beiuş ar putea fi gata în mai puţin de o lună!
Singura necunoscută e când ar putea fi reluate lucrările. Nu de alta, dar pentru noua soluţie trebuie ori să fie vreme bună, ori să se mai folosească un utilaj pentru preîncălzirea asfaltului frezat şi apoi încălzirea locului unde trebuie repus cel nou, ceea ce ar creşte enorm costurile. Aşa că, cel mai probabil, "minunea" s-ar putea întâmpla doar la primăvară. Până atunci, bihorenii vor mai răbda cum au îndurat şi până acum...