A lucrat în umbră o viaţă întreagă, influenţând negativ, ca tartor al poliţiei politice comuniste, destinele a mii de concetăţeni. Fără a fi, însă, înfruntat sau reclamat făţiş niciodată. Într-o societate încă obsedată de mitul şi puterea Securităţii, nici nu-i de mirare că verdictul vine atât de târziu...

Colonelul (r) Ovidiu Ţinca, unul din cei mai temuţi ofiţeri ai Securităţii bihorene, ulterior om de bază al SRI-ului lui Virgil Măgureanu şi formator a numeroase generaţii de studenţi, a fost, în sfârşit, "fişat" de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ca ofiţer cu activităţi de poliţie politică. Ce-i drept, nici n-a ostenit mult să nege...

Securist de tranziţie

Ovidiu Ţinca este un personaj cunoscut atât celor care au prins anii comunismului, cât şi generaţiilor mai tinere, fiindcă a "răzbit" prin regimurile politice, făcând victime şi într-unul, şi în celălalt. Se poate spune că e întruchiparea elocventă a securistului "metamorfozat" în tranziţia spre o societate liberă.

Fost adjunct al Securităţii Bihor şi şef de serviciu al Securităţii Cluj, unde s-a ocupat inclusiv de problema disidentei Doina Cornea, colonelul a intrat în democraţie ca... patron al unei firme de jocuri de noroc. N-a fost însă nevoie să se ocupe mult de păcănele răspândite prin localuri fiindcă, odată cu extinderea Universităţii orădene, şi-a găsit o poziţie mult mai profitabilă. Şi onorabilă, fireşte.

Rectorul Teodor Maghiar, el însuşi produs al nomenclaturii comunisto-securiste, l-a promovat în 1995 ca decan al Facultăţii de Drept, instituţie ce funcţiona deja ca o "maşină de făcut studenţi" pe bani, dar şi ca sursă de venituri şi respectabilitate pentru puzderie de VIP-uri locale şi magistraţi. Perioada a fost marcată de scandaluri sonore legate de admiterile frauduloase (cum a fost cazul fiicelor falsului ambasador al Cavalerilor de Malta, Ionel Bara) sau transferuri pe şpăgi de la facultăţi private (o filieră fiind patronată de un fost coleg de-al lui Ţinca din Securitate, lt.col. Mircea Ciocan).

Şef peste toate

În acelaşi an 1995, Ovidiu Ţinca a fost reactivat ca ofiţer de Virgil Măgureanu şi instalat, spre uimirea tuturor, la comanda Centrului Operativ Zonal SRI, coordonatorul secţiilor judeţene ale "noii Securităţi" de pe graniţa de vest. Colonelul lua astfel locul unui alt personaj compromis al serviciilor secrete, col. Dumitru Ogăşanu, fost şef al Securităţii Bihor, recuperat şi el ulterior la Universitatea Oradea.

Ogăşanu plătise cu funcţia faptul că nu asigurase suficienta conspirativitate a unei controversate afaceri patronate de capii SRI: încălcarea "oficializată" a embargoului iugoslav. Potrivit dezvăluirilor vremii, care au provocat un mare scandal naţional, ex-şeful COZ avea un rol bine definit în cadrul operaţiunii, în care, deloc întâmplător, era implicat şi afaceristul orădean Ionel Bara: coordona trenurile de contrabandă, întreţinea legăturile cu finanţatorii, primea şi transporta la Bucureşti valizele cu milioanele negre de mărci germane izvorâte din "Operaţiunea Jimbolia". Câţi bani au fost, câţi s-au "pierdut" pe traseu, cine s-a înfruptat din ei - nici până astăzi nu s-a aflat. În fond, asta era una din misiunile principale ale lui Ţinca & Co.

Ciudatul cumul de funcţii, de şef SRI şi decan la Drept, n-a deranjat pe nimeni. Puterea lui Ţinca a crescut exponenţial, influenţa sa pe măsură. Până la pensionare, generaţii întregi de studenţi au trebuit să suporte arbitrariul notărilor sale (altminteri un bun profesor, dar care "ardea" băieţii, vameşii, poliţiştii), precum şi concurenţa neloială cu colegii promovaţi prin şpăgi. La fel, sute de ofiţeri SRI au trebuit să-l suporte pe bătrânul dictator format la şcoala Securităţii, cu toate apucăturile şi abuzurile lui.

Desigur, nu era nevoie neapărat de o confirmare oficială pentru a şti că Ovidiu Ţinca a fost ceea ce, elegant spus, se cheamă "poliţist politic". Totuşi, iată că a venit şi ea, plasând personajul în istorie la locul cuvenit...

Din urmărit, informator

La baza cercetării lui Ovidiu Ţinca de către CNSAS au stat cererile a trei cetăţeni de a-şi consulta propriile dosare şi de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la formarea lor. Numele victimelor şi detaliile poveştilor nu sunt date publicităţii de CNSAS, dar esenţa răzbate din cuprinsul sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, emise în octombrie 2013 şi intrate în posesia BIHOREANULUI.

Nota de constatare din decembrie 2012 a Consiliului, la care face trimitere sentinţa, a reţinut de pildă că Ţinca, locotenent colonel în cadrul Serviciului 3 (contrainformaţii) al Securităţii Cluj, a dirijat reţeaua informativă cu privire la C.G.A., un cercetător român de la I.I.A.C., acesta fiind supravegheat nu mai puţin de 14 ani (1973-1987) fiindcă avea legături cu cetăţeni americani şi britanici care studiaseră la Cluj.

La dosar s-au găsit o serie de acte redactate şi semnate Ţinca în perioada 1981-1985 cu privire la cercetătorul supravegheat. "Din Notele informative date de sursa "I.Ş." şi "R." se reţine că persoana urmărită era menţionată ca având legătură cu mai mulţi doctoranzi americani, pârâtul, în calitate de ofiţer de securitate, instruind sursele în vederea supravegherii informative", a constatat CNSAS, precizând că Ţinca le-a cerut informatorilor "să afle concret relaţiile pe care le are în SUA., dacă este invitat sau menţine legătura cu cetăţeni străini, dacă discută politică cu cercetătoarea americană V.K, precum şi să-i stabilească opiniile politice".

Urmărirea cercetătorului s-a finalizat prin racolarea şi transformarea sa, probabil sub imperiul fricii, în om al Securităţii. "Tot pârâtul (Ovidiu Ţinca - n.r.) este cel care a întocmit un raport cu propunere de recrutare a persoanei urmărite la 23.12.1985, cât şi unul privind modul în care a decurs recrutarea persoanei respective şi o notă de analiză a activităţii aceleiaşi persoane în calitate de informator", arată CNSAS.

Vânaţi pentru nimicuri

Ovidiu Ţinca s-a ocupat şi de "încadrarea informativă" a unui inginer bihorean, B.N.M., care "era semnalat ca având o poziţie ostilă faţă de orânduirea socialistă şi care îşi manifesta interesul pentru a întreţine relaţii cu cetăţeni străini şi de a efectua o specializare în Occident cu scopul de a nu mai reveni în ţară". Omul a fost supravegheat 5 ani (1974-1979), perioadă în care Ţinca, pe atunci căpitan, cu funcţie de locţiitor al şefului Securităţii Bihor, a produs mai multe note de analiză a turnătoriilor făcute de informatorii din jurul inginerului, ce vizau "activitatea şi relaţiile sociale şi profesionale ale persoanei urmărite, concepţiile politice ale acesteia".

Un alt cetăţean, H.I.M., a descoperit în propriul său dosar că Ovidiu Ţinca a întocmit la data de 10.12.1969 o adresă către Serviciul 3 al Securităţii Cluj cu privire la urmărirea sa informativă, deşi era un simplu student. Vina? Fusese o perioadă în străinătate şi avea relaţii de prietenie cu un cetăţean german!

Drepturi pe hârtie

Pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securităţii", legea cere îndeplinirea a două condiţii. Prima e ca respectivul să fi fost ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989. Or, Ovidiu Ţinca a fost angajat al fostei Securităţi din 1969, pe când era locotenent major, până în 1987, când ajunsese locotenent colonel, deţinând şi funcţii de conducere, cum au fost cele de şef al Serviciului 3 şi locţiitor al şefului Inspectoratului Judeţean al Securităţii Bihor.

A doua condiţie e ca ofiţerul să fi desfăşurat activităţi prin care să fi "suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului". Atât CNSAS, cât şi instanţa au concluzionat că şi această condiţie e demonstrată în cazul lui Ţinca, acţiunile lui încălcând cel puţin două drepturi fundamentale, garantate inclusiv de legislaţia comunistă: cel la viaţă privată şi cel la liberă exprimare.

"Prin urmărirea unor persoane cu ajutorul informatorilor - care erau instruiţi cu privire la tipul de informaţii pe care ar fi trebuit să le obţină, precum şi cu privire la modalitatea de obţinere a acestora - pârâtul a obţinut date referitoare la anturajul, preocupările şi viaţa de zi cu zi a persoanei urmărite... Simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată", spune sentinţa.

Până la capăt

Judecătorii au respins ferm justificarea lui Ovidiu Ţinca, prezentă în apărările tuturor securiştilor demascaţi de CNSAS, cum că prin activitatea sa n-a făcut decât să respecte "instrucţiunile din acea perioadă". "Din punct de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale la care România era parte, se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul OUG nr. 24/2008".

În concluzie, Curtea de Apel a dat câştig de cauză CNSAS, stabilind calitatea de "lucrător" al fostei Securităţi. Altfel spus, pe cea de "poliţist politic", nu doar de simplu ofiţer de informaţii, preocupat de siguranţa naţională, cum or mai fi fost şi pe vremea aceea. Ţinca nici n-a mai atacat sentinţa, împăcându-se cu "calificativul" primit. În fond, era şi caraghios să insiste în negarea evidenţei. S-a vrut de mic securist, s-a format ca securist, s-a realizat ca securist, şi în comunism, şi în democraţie, şi nu avea cum să nu rămână securist, până la moarte...

BĂRBAT "ADEVĂRAT"
Lecţii de sex de la colonelul Ţinca

Viaţa dublă a lui Ovidiu Ţinca, împărţită între SRI şi Universitate, a avut, totuşi, un numitor comun: femeile. El a fost protagonistul a două scandaluri ce conturează imaginea unui personaj obsedat sexual, ambele însă muşamalizate. În 1996, în stare de ebrietate fiind, în biroul său din sediul SRI, colonelul s-a dat la una din subordonatele sale, A.F., o tânără măritată, care pe deasupra era şi însărcinată. Femeia a reuşit să se apere de asaltul violent, dar a intrat apoi în stare de şoc, fiind internată în spital. Incidentul a făcut obiectul unui amplu scandal intern, tatăl tinerei, fost colonel de Securitate, denunţând întâmplarea până la Virgil Măgureanu, însă fără niciun rezultat.

În 26 septembrie 1999, Ţinca a mai fost implicat într-un incident cu conotaţii sexuale, fiind surprins într-o postură jenantă împreună cu una din colaboratoarele de la facultate. În seara respectivă, duminică fiind, mai mulţi vecini au reclamat Poliţiei că din biroul decanului se aud strigătele disperate ale unei femei care cerea să nu mai fie lovită. După multe ezitări, poliţiştii au îndrăznit să intre şi l-au găsit pe Ţinca pătat de sânge, iar împreună cu acesta pe preparatoarea S.M., cu hainele în dezordine, cu lenjeria intimă pe birou şi faţa plânsă. Deoarece tânăra a refuzat să depună vreo plângere, Poliţia a încheiat doar un proces verbal de constatare, iar dosarul deschis de Parchet pentru lipsire de libertate a fost clasat.