Deschiderea Zilelor Bihorului, serie de manifestări organizate de Consiliul Judeţean între 18 şi 20 aprilie pentru a celebra 95 de ani de la unirea efectivă a Bihorului la România, după intrarea Armatei Române în Oradea şi preluarea controlului administraţiei locale, s-a făcut cu stângul.

De la şedinţa festivă desfăşurată vineri în sala mare a CJ au absentat cinci consilieri judeţeni, adică tot atâţia câţi cetăţeni de onoare aveau să fie făcuţi, post-mortem, iar reprezentanţii UDMR au lăsat cocardele tricolore roş-galben-albastre pe mese, fără a le pune la piept.

Modele de urmat

În debutul reuniunii, preşedintele CJ, Cornel Popa, a amintit că luna trecută "parlamentul" bihorean a votat regulamentul de acordare a titlurilor de cetăţean de onoare şi a îndemnat ca autorităţile judeţene şi opinia publică să vadă în personalităţile ce vor primi această distincţie modele de urmat.

"Indiferent de culoare politică, de etnie, de religie, cred că Bihorul are oameni care merită aprecierea noastră", a spus Popa, amintind de profesioniştii din medicină, sport, artă, cultură, Poliţie şi ISU, şi adăugând că "toţi aceşti oameni contribuie la progresul comunităţilor din care fac parte şi la renumele judeţului nostru, şi ar trebui să fie reperele societăţii noastre, modele de urmat".

Pe de altă parte, Popa a sugerat că la următoarea reuniune vor fi unşi şi alţi cetăţeni de onoare, despre care însă nu a spus cine vor fi. "Vă vom informa la următoarea şedinţă de Consiliu", a încheiat el, sec.

Laudatio cu reţineri

Principala temă pe ordinea de zi, decernarea post-mortem a titlurilor de onoare pentru avocaţii unionişti Aurel Lazăr, Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, pentru Generalul Traian Moşoiu şi pentru primarul Rimler Karoly, s-a desfăşurat "pe repede înainte" şi într-un stil aproape uscat, fără urme de emoţie ci, mai degrabă, de tensiune.

Biografia lui Aurel Lazăr a fost citită de directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac, care a amintit că acesta a fost unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Român, în casa căruia a fost redactată Declaraţia de autodeterminare prin care românii din Transilvania şi-au exprimat, la 12 octombrie 1918, voinţa de a se uni cu România. Tot Chiriac a preluat titlul, spunând că "în lipsa unui muzeu în Oradea", documentul va fi expus în Muzeul Memorial Aurel Lazăr, de pe strada cu acelaşi nume.

Laudatio pentru Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, militanţi unionişti din Beiuş, a fost făcută de istoricul Gabriel Moisa, care a afirmat că amândoi au fost "executaţi" de trupele maghiare ale căpitanului Verboczy Kalman, stârnind iritarea altor istorici din sală, care au răbufnit, arătând că de fapt amândoi au fost torturaţi, în noaptea de 3/4 aprilie 1919, până au murit.

Evocarea primarului Oradiei care a înmânat cheia oraşului, în 20 aprilie, generalului Traian Moşoiu, a revenit aceluiaşi Aurel Chiriac, care a subliniat că Rimler Karoly a fost unul dintre cei mai importanţi edili, ales la 1902 prin votul consilierilor, promotor al proiectelor prin care s-au construit clădirea Primăriei, palatele Vulturul Negru şi Apollo, şi prin care s-a introdus transportul cu tramvaie şi canalizarea, dar şi "bun gestionar al relaţiilor interetnice", motiv pentru care a şi fost menţinut în funcţie de autorităţile române. Titlul de cetăţean de onoare decernat lui Rimler a fost preluat de parohul bisericii evanghelice din Oradea, Matyas Attila, şi de văduva octogenară a unui strănepot al acestuia, Kakas Istvane.

În fine, personalitatea Generalului Moşoiu a fost evocată de colonelul în rezervă Dan Poinar, care a amintit că acesta a fost unul din cei mai străluciţi comandanţi militari români, intrând în Transilvania cu deviza "Aducem cu noi libertatea, iar dreptatea e scrisă pe steagurile noastre", că a fost guvernator militar al Transilvaniei, dar - după înfrângerea comuniştilor lui Bela Kun şi intrarea triumfală în Budapesta - şi guvernator militar al capitalei ungare. Poinar a amintit că Traian Moşoiu, după retragerea din Armată (1920), a fost şi primul lider al PNL Bihor, senator liberal de Bihor timp de 12 ani, ministru de Război, al Comunicaţiilor şi al Lucrărilor Publice. Titlul de cetăţean de onoare l-a preluat un strănepot al Generalului, Cantemir Moşoiu, care a şi vorbit apoi despre personalitatea fiului ofiţerului, Tiberiu Moşoiu, fost primar al Oradiei, deţinut politic la Sighet în primii ani de comunism.

"Fără ură şi părtinire"

La şedinţa festivă a luat cuvântul şi fostul consilier judeţean Szabo Odon, acum deputat, care a amintit că fostul său profesor de istorie, Viorel Faur (prezent în sală) l-a învăţat din Tacitus că istoria se scrie "sine ira et studio" (fără ură şi fără părtinire), subliniind că victime au fost şi din rândul maghiarilor, şi sugerând că şi românii au comis crime în aprilie 1919.

"Un război are, la sfârşit, un învingător şi un învins, dar victime au ambele părţi. Victime au existat în 1919 şi de o parte, şi de cealaltă. Eu cred că în acest moment trebuie să spunem adevărul la fel, sine ira et studio, şi să spunem că inclusiv comunitatea maghiară a avut victimele ei, la Tărcaia şi Grădinari", a spus Szabo, înmânând apoi directorului Muzeului "câteva documente care să apară într-o carte viitoare".

Întrebat de BIHOREANUL despre ce anume era vorba, Szabo a spus că i-a dat lui Chiriac extrase din registrele de stare civilă ale parohiilor din Tărcaia şi Grădinari, conform cărora "105 persoane au fost ucise, cu vârste între 16 şi 83 de ani, de către trupe iregulate, în aprilie 1919", dar şi că mesajul său s-a vrut un apel la înţelegere, la reconciliere şi la bunătate, amintind o pildă despre mame şi copii cu diverse calităţi, din care bunătatea era cea mai de apreciat.

"Dacă ştiam nu veneam"

Deşi pe moment n-au făcut decât să işte rumoare, după încheierea şedinţei festive a CJ, o parte din istoricii români prezenţi în sală şi-au manifestat nemulţumirea faţă de gestul lui Szabo Odon, despre care au sugerat că este contrar faţă de cel afirmat, şi anume părtinitor. "Dacă ştiam la ce vin, nu veneam", a spus profesorul Viorel Faur.

Profesorul Gabriel Moisa, în schimb, a explicat, într-un cerc de consilieri judeţeni şi invitaţi, că în aprilie 1919 au fost omorâţi, într-adevăr, şi cetăţeni de etnie maghiară, dar cel puţin o parte din aceştia nu au fost chiar nevinovaţi.

"Potrivit documentelor, în aprilie 1919, circa 60-70 de săteni din Tărcaia au încercat să dezarmeze Garda Naţională Română, şi s-au înrolat apoi în trupele lui Verboczy Kalman. Au dat foc la sate, au omorât oameni, au torturat oameni. Unei femei i-au tăiat sânul stâng, doar pentru că era româncă", a spus Moisa.