Senatorul liberal Valeriu Boeriu critică proiectul prin care Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate intenţionează să modifice contractul-cadru cu medicii de familie. Dacă în prezent aceştia sunt plătiţi după două criterii care contează în proporţie egală, şi anume numărul de pacienţi şi numărul de consultaţii, CNAS vrea ca din acest an lista pacienţilor să conteze în proporţie de numai 20%, iar numărul consultaţilor de 80%.

Pacienţii sau consultaţiile?

Boeriu consideră intenţia modificării acestui raport nesănătoasă şi pledează pentru păstrarea actualului algoritm, care stabileşte veniturile medicilor de familie după importanţa în proporţie de 50% a listei de pacienţi şi tot de 50% a numărului de consultaţii, afirmând că orice dezechilibru ar fi dăunător atât pentru pacienţi, cât şi pentru medicii de familie.

"Dacă ar fi plătiţi exclusiv după numărul de pacienţi, medicii nu ar mai avea interesul să lucreze, iar dacă ar fi plătiţi după numărul de servicii şi-ar transforma activitatea într-un concurs de consultaţii. Lista are importanţa ei, pentru că măsura valorii unui medic e dată de pacientură, dacă un medic are mulţi "clienţi" înseamnă că este apreciat", a spus Boeriu joi, într-o conferinţă de presă.

"Interesul pacienţilor e ca numărul lor să conteze mult, pentru că medicul de familie are interesul să se poarte cu toţi ca şi cu ouăle, inclusiv cu al 21-lea sau 22-lea", a adăugat Boeriu, precizând că normele CAS plafonează numărul maxim de consultaţii ce sunt plătite medicilor de familie la 20 pe zi. Or, spune senatorul, dacă modul de plată ar favoriza criteriul numărului de consultaţii, în condiţiile în care sumele pentru plata acestora sunt plafonate, singura noutate ar fi că s-ar nivela veniturile medicilor.

Senatorul Boeriu a afirmat că în interiorul breslei se vorbeşte despre ipoteza că prin schimbarea ponderii celor două criterii în plata medicilor de familie s-ar urmări înfiinţarea cabinetelor cu mai puţin de 800 de pacienţi (cât e în prezent limita minimă), chiar dacă abia de la 650 de pacienţi în sus se acoperă costurile de funcţionare a cabinetului, pentru că ar exista interesul înfiinţării unor lanţuri de cabinete după modelul celor de farmacii, care să direcţioneze pacienţii spre anumiţi medici specialişti.

Pe de altă parte, Boeriu a spus că dacă medicii de familie ar fi plătiţi în mai mare măsură după numărul de consultaţii, acestora nu le va fi greu să "inventeze" cât mai multe consultaţii, pentru a primi cât mai mulţi bani. "O viroză pot s-o văd, ca medic de familie, şi de patru - cinci ori, dacă vreau", a exemplificat senatorul-doctor.

"Privatizare" cu abuzuri

Parlamentarul liberal a criticat şi un proiect prin care Ministerul Sănătăţii intenţionează să "amestece medicina în regim public cu cea în regim privat", dând pacienţilor posibilitatea să-şi aleagă medicul căruia să i se adreseze în spitalele de stat, dar pe care să-l plătească separat, la fel ca într-un spital privat. Conform acestui proiect, dacă un bolnav doreşte să fie tratat de un anume medic în timpul orelor de program va trebui să-i achite o taxă, iar după orele de program să plătească atât medicul, cât şi consumabilele şi materialele folosite de acesta. "Practic, medicul din spitalul public va fi privat la costuri, dar de stat la cheltuieli", explică Boeriu, opinând că, de fapt, "Guvernul nu are bani să plătească medicii aşa cum trebuie, astfel încât recurge la "albirea" plicurilor".

"Se diminuează adresabilitatea în sistemul public de sănătate", iar medicii "vor aştepta în vitrine, ca la Amsterdam, să fie aleşi de pacienţi", a mai spus senatorul liberal. "Şmecherul va rămâne însă tot şmecher, pentru că un medic interesat să ia mai mulţi bani va putea abuza de poziţia sa şi îi va putea pune pe pacienţi să completeze formulare că aceştia l-au ales să-i trateze", a precizat Boeriu. "Singurul "beneficiu" este că medicul va câştiga comoditate, nu va mai trebui să se mute de la spitalul public în cel privat pentru a realiza venituri private", a adăugat senatorul liberal.

Rezolvarea sănătoasă, a concluzionat Boeriu, este şi în acest caz "salarizarea demnă" a medicilor, nu adoptarea unui "sistem hibrid, nici cal, nici măgar", întrucât "cu bunele şi cu relele lui sistemul sanitar privat se dezvoltă" fără a fi cazul ca şi cel public să fie "privatizat" în acest fel.