Am fost martor azi, 23 mai 2023, la Serenada studenţilor din anul 6 de la Medicină, la Spitalul Pelican din Oradea. În parcarea spitalului, responsabilii au pregatit o masă cu băutură (apă, nu ce credeţi voi), sărăţele şi croissanturi, iar noi, cei care "eram la servici", asteptam să vedem ce se întâmplă.
Au sosit peste 100 de fete şi băieţi cu baloane colorate în mâini, s-au grupat în formaţie de cor în faţa intrării, doi dintre ei au conectat instalaţia de muzică, chitările electrice şi... au început să cânte. Cântece compuse de ei, cu texte referitoare la anii de facultate, la anii trecuţi, la speranţe. Unul dintre cântece conţinea o promisiune: "Voi face bine, bine la mulţi pacienţi de-acum şi vă promit să nu mă pierd pe drum". O promisiune, cântată din suflet, cu abnegaţie, fericire, convingere.
Ce frumos! Să fii medic şi să porneşti în profesie cu dorinţa şi promisiunea de a face bine... În câteva cuvinte, aceşti tineri minunaţi au reuşit să exprime esenţialul acestei profesii. "Să vrei să faci bine" este de fapt baza, chiar garanţia că această generaţie a înţeles esenţa unei profesii mult diferită de altele. Oamenii vin la noi nu pentru a "fi serviţi", a cumpăra ceva, ei nu sunt "clienţi", ci pacienţi, cu dureri, cu teamă, cu dorinţa de fi ajutaţi. De noi toţi, medici, asistente, personal paramedical, administrativ. Iar primul drum este... la medic.
Ceea ce am învăţat în facultate este o bază de cunoştinţe şi ni s-a spus de nenumărate ori că învăţatul nu s-a terminat, abia debutează cu adevărat în momentul în care îţi începi activitatea de medic. Învăţatul continuu, din cărţi, articole, la congrese, dar mai ales de la alţi colegi, mai în vârstă şi cu experienţă, dar şi de la pacienţi, duce, cândva, la ceea ce numim "experienţă".
Dar sunt şi obstacole de trecut, nu puţine. Munca în echipă nu este simplă, avem de a face cu tot felul de persoane şi caractere; unele care ne plac, chiar ne impresionează şi devin modele demne de urmat, dar şi altele greu de înţeles sau acceptat. În fond, nişte oameni, aşa cum sunt toţi oamenii: buni, răi, harnici, leneşi, cinstiţi, necinstiţi.
Apoi mai este şi "sistemul", maşinăria administrativă, birocraţia, uneori necesară, alteori de neînţeles. Lupta cu "sistemul" este câteodată donquijotească, altă dată un fel de "rage against the machine", mânie, disperare, de-ţi vine să pleci departe, să scapi de ceva aparent inamovibil, inalterabil, sperând, bineînţeles că "altundeva" e mai bine şi nu te lupţi cu morile de vânt. O iluzie, pentru că peste tot ai de-a face cu sisteme, construite şi întreţinute de alţi oameni, cu avantaje şi dezavantaje, aparent alternative, dar care nu sunt atât de "altfel" decât ceea ce vedem noi, aici.
Cert este că toleranţa la frustrare, atât în activitatea medicală propriu-zisă cât şi în viaţa de toate zilele, în echipă, este o calitate fără de care e greu să te ţii de promisiunea "nu mă pierd pe drum"...
Pe de altă parte, nu trebuie să accepţi tot ce vezi şi să nu vrei sa schimbi lucrurile de care te izbeşti. "Schimbare" înseamnă de cele mai multe ori "progresul" de care are nevoie medicina dintotdeauna. Schimbarea şi progresul au fost şi sunt şi acum necesare, dacă vrem "să facem bine, bine". Marele medic francez Claude Bernard a spus odată: "Dacă facem ceva pentru că aşa o facem dintotdeauna, este foarte probabil ca ceea ce facem să fie fals". Asta nu înseamnă că nu există legi vechi de când e lumea valabile şi în ziua de azi, însă renunţarea la schimbare este "încremenire în proiect", cum scria Liiceanu. Adică... prostie.
Unii dintre noii medici se vor specializa, alţii vor activa ca medici de familie, unii vor rămâne, alţii vor pleca, dar sunt convins că toţi vor încerca ceea ce au promis: "Să facă bine, bine...". Pentru noi toţi, adică pentru viitorii pacienţi, aceasta întâlnire cu absolvenţii de la Medicină este izvor de speranţă. Aproape o garanţie, că vom fi pe mâini bune atunci când vom avea nevoie de ei.
Prof. dr. Şerban-Dan Costa,
Oradea
Profesorul dr. Şerban-Dan Costa este un cunoscut medic orădean, care a studiat la Frankfurt/Main şi s-a specializat în Ginecologie/Obstetrică la Heidelberg. A condus Spitalul de Ginecologie-Obstetrică din Magdeburg timp de 17 ani. A tratat atât în Germania cât şi în România o mulțime de paciente bolnave de cancere ginecologice şi de sân. Lucrează actualmente la Spitalul Pelican din Oradea. Textul trimis BIHOREANULUI, care vorbeşte despre medicină ca vocaţie, a fost inspirat de festivitatea de absolvire a studenţilor de la FMF Oradea.