Un mult mai în vârstă cunoscut de-al meu, muncitor la Termoficare, îmi spunea zilele trecute că, lucrând la înlocuirea ţevilor ce ne transportă apa caldă şi, la iarnă, gigacaloriile în apartamente, un individ s-a oprit în dreptul său şi, tam-nesam, s-a pornit să-l înjure, că când aia a mamii lui o să-i "dea" înapoi apa caldă. Originar din Bucovina, omul meu e tare molcom din fire. A stat minute bune ascultând măscările, fără să reacţioneze. La un moment dat, când revoltatul părea să fi obosit şi dădea semne că ar face o pauză de respiraţie, a încercat să-i răspundă.
"Voiam să-i explic că şi eu locuiesc pe aceeaşi stradă, deci şi eu fac duşuri tot cu apă rece, că nu are niciun sens să mă înjure fiindcă nu era vina mea că zeci de ani nu s-a lucrat nimic, dar şi că Oradea e totuşi singurul oraş din ţară unde magistralele de termoficare, vechi din Epoca de Aur, sunt înlocuite, şi încă cu fonduri europene"...
Nici n-a apucat să deschidă gura, că preopinentul şi-a reluat sudalmele. Încă un minut-două, până i-a sărit ţandăra şi muncitorului, care i-a replicat în cel mai bihorenesc grai, cu aceeaşi monedă. Celălalt a rămas, dintr-o dată, gură-cască. Nu-şi închipuia că el, cetăţeanul care cere respect, putea fi tratat la fel cum o făcea el cu slujbaşii oraşului. Morala? "Ni-i mai uşor să înjurăm decât să gândim, să urlăm decât să ascultăm, să bârfim decât să ne informăm", conchidea vârstnicul meu amic.
Cu riscul de a fi eu însumi înjurat, consider că observaţia sa e îndreptăţită. Aşa-i românul, aşa-i bihoreanul, aşa-i orădeanul. Revoltat din născare şi repezit prin creştere, nu stă să gândească la beneficiile unui lucru făcut tot pentru el. Se indignează că după lucrări pe ţevi curge apă ruginie, ca şi cum la Paris în aceeaşi situaţie ar curge apă de Vichy. Cârcoteşte că se sparg bănuţii lui înlocuindu-se conducte în loc să i se ieftinească direct gigacaloria, căldura poporului, de parcă nu prin stoparea risipei s-ar face economie. Cere socoteală de ce se demolează garaje să se facă parcări. Sau că nu se fac destule parcări, sau că se taie copaci. Ori că se plantează puieţi, dar încă nu fac umbră. Ba că nu "se organizează" (aşa, impersonal) destule "evenimente", ba că artiştii sunt ghiftuiţi din taxele lui. Reclamă că la Târgul Pălincarilor se vinde ţuică de prună în loc de bere, iar în scuaruri se pun panseluţe şi nu palmieri.
Nu pledez, Doamne fereşte, pentru atrofierea simţului critic al nimănui, doar constat că, de ceva vreme, deja cam prea multă, "cetăţeanul" refuză orice nuanţe. Pe toate le ştie el mai bine ca oricine şi nimeni să nu-i dea lecţii tocmai lui. În loc să caute şi să afle explicaţii, e gata oricând - pe stradă, în piaţă, pe forumuri, la mall, în parc - să mitralieze cu imprecaţii. E asta o soluţie?