Contractul întins pe 8 pagini, cu scris mărunt şi exprimări alambicate, ascunde capcane pentru un om obişnuit. Evident, clienţilor nu le sunt prezentate toate amănuntele, iar cei mai mulţi nici nu citesc actul decât pe diagonală. Drept urmare, se trezesc cu datorii de care nu ştiau nimic!
Orădeanul Cristian Silaghi a păţit-o pe propria-i piele. A semnat "ca primarul" contractul cu compania TBI Leasing, iar după un an, când a fost obligat să-l rezilieze, s-a trezit mai dator ca la început. După ce a plătit 30.000 de euro, adică aproape jumătate din valoarea autoturismului, başca l-a mai şi predat cu plinul făcut, acum i s-au proprit conturile şi este executat silit pentru încă 87.000 de euro: adică toate ratele care i-ar mai fi rămas de plătit, plus comisioane şi penalităţi. "Ai semnat contractul, Dumnezeu cu tine! De ce nu l-ai citit?", i-a comunicat sec directoarea companiei.
Strategii cu cafeluţă
Cristian Silaghi, patron al unei mici firme de construcţii din Oradea, a semnat contractul de leasing în iulie 2008 pentru o perioadă de 5 ani. Şi-a găsit un Mercedes 4Matic (foto), iar preţul părea rezonabil la prima vedere. "Recunosc, n-am citit tot contractul. De fapt, dacă mă gândesc bine, atâta m-au sucit şi învârtit încât nici nu ştiu când am semnat. A venit domnul director, cu "ce mai faceţi", cu o cafeluţă, mi-a pus pixul în mână şi gata. Nici în cele mai urâte coşmaruri nu m-am gândit că voi ajunge aici", povesteşte Silaghi.
Omul a plătit avansul de 15.000 de euro şi a achitat ratele timp de un an. În 2009, din cauza unor probleme financiare, a solicitat reeşalonarea ratelor de leasing. "Am cerut o perioadă de graţie de 6 luni, în care să plătesc doar 500 de euro, în loc de 1.500 lunar, cât era stabilit, iar ulterior ratele să revină la valoarea iniţială".
Ba da, ba nu...
În prima fază, reprezentanţii TBI au fost de acord cu reeşalonarea şi chiar i-au trimis un rând de acte pe care să le semneze, în care îi cereau garanţii suplimentare: 77 de bilete la ordin şi un specimen de semnătură actualizat, care să le fie remise în termen de 15 zile.
"Au venit nişte contracte, le-am semnat, ca apoi să-mi trimită un nou rând de documente, sub pretextul că s-a pus ştampila unde nu trebuie. Le-am semnat şi pe alea şi le-am cerut să-mi trimită factura de reeşalonare. Nu am primit nimic. Eu am virat, totuşi, ratele. În final, m-am trezit cu o adresă prin care mi se aducea la cunoştinţă că oferta nu mai e valabilă, pentru că nu am respectat termenul de 15 zile", explică Silaghi (foto).
De fapt, încurcătura fusese generată de angajatul TBI din Oradea care nu s-a ocupat de corespondenţa cu sediul central, ci i-a ţinut actele în sertar. "L-au şi dat afară, dar pe mine asta nu m-a ajutat. N-a mai contat cine era de vină. În iulie 2009 m-au anunţat că mi-au desfiinţat contractul. Am plătit tot, la zi, până la ultimul leu, iar apoi le-am predat maşina".
Dumnezeu şi leasingul
Patru luni mai târziu, pe 2 octombrie, TBI Leasing i-a comunicat, însă, că a înfiinţat propriri atât pe conturile firmei sale, cât şi pe cele personale, până la plata sumei de 87.715 euro. Ea totaliza ratele pe care le-ar fi datorat firmei prin contract pentru cei 4 ani care ar mai fi urmat, plus dobânzi şi penalităţi. "Articolul 9.9 din contract prevede că ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului se declară scadente în totalitate, reprezentând daune interese datorate finanţatorului", se arată în notificarea transmisă orădeanului.
Degeaba a încercat Silaghi să discute cu conducerea companiei. "Când am semnat contractul cu ei, m-au luat la cafele. Acum am aşteptat 4 ore în secretariatul unei directoare care m-a expediat în 30 de secunde. Ai semnat contractul, Dumnezeu cu tine! De ce nu l-ai citit?", mi-a spus ea, după care m-a poftit afară".
Nici la Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor, unde a depus o sesizare reclamând clauza abuzivă din contract, n-a găsit mai multă înţelegere. Fiind vorba de un contract de leasing încheiat pe firmă şi nu de el, ca persoană fizică, reprezentanţii instituţiei au clasat plângerea şi l-au îndrumat să se adreseze justiţiei.
Alte firme, alte obiceiuri
Zis şi făcut. Silaghi a formulat o contestaţie la executarea pornită, reclamând conduita neprincipială a societăţii de leasing şi cerând declararea ca abuzivă a clauzei de care TBI s-a folosit pentru a porni executarea silită. Asta mai ales pentru că, deşi clauza cu cântec apare şi în contractele altor firme de leasing, ca de pildă Unicredit Leasing, în respectivele acte se descriu condiţiile de aplicare a acelei clauze, majoritatea cazurilor referindu-se la eventualele fraude comise de clienţi.
"Voi solicita şi eu daune pentru prejudiciile aduse firmei mele prin faptul că mi-au proprit conturile abuziv. Toţi cei care au păţit ca mine ar trebui să acţioneze la fel", spune afaceristul, care a obţinut deja suspendarea procedurilor de executare silită până la soluţionarea plângerii.
Din păcate, spune avocatul său, Adrian Pop, nu există în legislaţia privind leasingul prevederi clare care să limiteze motivele de reziliere ce pot fi incluse într-un contract. În schimb, Legea 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, sancţionează explicit situaţiile în care consumatorul e obligat la plata unor sume disproporţionat de mari comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
"În România nu există deocamdată niciun caz despre care să ştim şi în care să se fi cerut desfiinţarea acestei clauze", explică Pop, care, prin procesul deschis, speră să creeze un precedent. "Firmele de leasing nu vor putea desfiinţa unilateral contractele cu clienţii şi nici executa întreaga valoare a acestora fără controlul instanţelor de judecată. Iar în cazul unor abuzuri, deciziile vor putea fi anulate", speră el. Pentru că sunt decizii pentru care, până acum, clienţii au plătit din cale afară de scump...
EXPLICAŢII
Legi şi legi
BIHOREANUL a descoperit că TBI Leasing este campioană absolută în rândul companiilor de leasing, cu 85 de cereri de executare silită depuse la Judecătoria Oradea în ultimele luni. "Explicaţia e simplă. Clienţii pentru care s-a cerut executarea silită au semnat un contract pe care nu l-au respectat. Nu e nimeni de vină că n-au citit actul. Au provocat un prejudiciu firmei prin faptul că au comandat maşini pe care nu le-au achitat şi le-au returnat. Contractul prevede executarea silită pentru întreaga valoare a contractului deoarece firma de leasing nu este dealer auto, ca să suporte pierderile generate de vânzarea ulterioară, la preţ redus, a autoturismelor returnate", explică executorul TBI Leasing, Gabriel Serca.
Problema a fost reglementată, însă, cu totul altfel în Convenţia UNIDROIT privind leasingul financiar internaţional, convenţie adoptată la Ottawa în 1998 şi pusă în practică în mai multe ţări europene, precum Germania şi Franţa. Ea prevede că finanţatorul nu are dreptul să declare scadente şi să încaseze ratele de leasing rămase de achitat decât în situaţia unor încălcări importante ale contractului, numai după ce a dat şansa utilizatorului să îndrepte încălcarea şi numai după ce dovedeşte că a făcut tot posibilul pentru a limita pagubele.
În România legea e neclară în privinţa sancţiunilor pe care firmele le pot aplica rău-platnicilor. "Dacă în contract nu se prevede altfel, locatorul este obligat să achite sumele datorate până la data restituirii bunului", se specifică în lege.