Termenul de burnout a fost introdus pentru prima oară în 1969 de către doctorul Harold B. Bradley pentru a descrie o formă particulară de stres apărut în anumite condiții de muncă.
În 1974, Herbert Freudenberger, un psiholog și psihoterapeut american, a introdus termenul „burnout” într-un jurnal științific, în urma observațiilor și cercetărilor efectuate asupra personalul voluntar dintr-un spital social pentru dependenți de droguri. După publicarea lucrării originale a lui Freudenberger, interesul pentru epuizarea ocupațională a crescut foarte mult. De notat că expresia „burntout” făcea parte din titlul romanului din 1961 al lui Graham Greene “A Burnt-Out Case”, care se referea la un medic care trata bolnavi de lepră în Congo.
ATENȚIE:
Prevenirea sindromului de burnout se poate face de către fiecare dintre noi dacă în cadrul muncii considerăm că există condiții care ne pot predispune la stres.
Dacă vă simțiți suprasolicitați și aveți impresia că nu mai puteți face față condițiilor de muncă, este bine să faceți o listă cu responsabilitățile și sarcinile de serviciu în ordinea priorităților, stabilind astfel ceea ce efectiv puteți realiza; dacă este posibil, puteți delega pe altcineva cu surplusul.
Pentru a evita frustrarea și sentimentul de eșec, este preferabil să vă fixați obiective precise și realiste. De asemenea, evitați compararea propriilor performanțe cu ale altora. Este bine să discutați aceste aspecte cu alte persoane care se s-au aflat în această situație. Izolarea poate accentua epuizarea. Încercați să separați viața profesională de cea personală.
REȚINEȚI:
Dacă toate aceste simptome persistă, este bine să vă adresați unui psiholog sau psihiatru. Este importantă anihilarea stresului prin practicarea unor activități fizice regulate, iar, în caz de oboseală extremă, evitarea consumului de cafea, ceai negru, ciocolată, băuturi cu conținut de cafeină, alcool și, nu în ultimul rând, evitarea fumatului.