Bihorul stă bine la folclor. Ani de zile am dominat topurile de specialitate cu nenumăratele și talentatele noastre Florici. La fel ca în Maramureș, avem un folclor distinct și, zic eu, încântător, care evidențiază vioara cu goarnă, doba izbită competent cu o coadă de mătură și cheia de bicicletă ce ciupește fegheul care ține loc de cinel.
De câte ori se ține câte un regal folcloric, biletele se vând instant. Degeaba se chinuie baschetbaliștii să umple Oradea Arena ca să vadă lumea cum ne bate Clujul, singura dată când este sold out e atunci când avem spectacol folcloric cu Tepe Lepe și vreun cap de afiș de peste munți, de când preacinstitul Pomohaci nu mai e disponibil.
Bihorenii mutați la oraș nu se sfiesc să-și facă un fel de țură pe cea mai selectă stradă, Vasile Alecsandri, la un local unde se zbenguie sub privirile turiștilor. Păcat că acțiunea are loc doar o zi pe săptămână, căci ar putea fi un mare punct de atracție al zonei.
A fost lume multă și la „Gusturi de Bihor”, unde, în sfârșit, satele au început să se concureze între ele, care are costume mai frumoase, care dansează mai bine și care îi poate plăti pe cei mai talentați highighiși.
Cireașa de pe tort a fost acum câteva săptămâni, când a avut loc o manifestare mamut intitulată „Higheghe și vin”. Peste 1.000 de dansatori și muzicanți au umplut Piața Unirii din Oradea în ceea ce s-a vrut o etalare a folclorului bihorean. Baiul este că manifestația a avut loc joi, or, joia, doar popii și politicienii nu lucrează. Iar dacă, după higheghe, o iei cu vinul încă de joi, s-ar putea ca tot weekendul să ai capul mare. O manifestare faină, dar programată prost, a lipsit evenimentul de spectatorii pe care-i merita.