- Cu un patron care își împarte bunăstarea cu salariații și un manager filozof absolvent de Sorbona, o fabrică din Oradea funcționează ca un mic „paradis”
- Decitex își lasă muncitorii să ia pauze când au chef, le răsplătește colegialitatea, îi încurajează să facă sport în timpul programului, îi duce în vacanțe în străinătate pe cheltuiala firmei și le-a amenajat o gospodărie agricolă de unde își duc acasă fructe, legume sau ouă bio
Din stradă, fabrica Decitex din Parcul Industrial II pare una ca toate celelalte, unde contează strict eficiența și profitul. Dincolo de gardul cu verdeață, se desfășoară, însă, o poveste cu totul deosebită.
Subsidiară a unei companii franceze, Decitex Oradea seamănă cu un falanster, un „paradis” unde lucrătorii aleg ce hobby-uri să practice în timpul serviciului, sunt încurajați să-și îngrijească sănătatea și să-și îmbunătățească educația, pentru a fi mai înțelegători unii cu alții și cu lumea.
Rețeta? „Niște patroni «extravaganți» care împărtășesc bunăstarea cu angajații”, dezvăluie managerul, un filozof cu diplomă de Sorbona care e încredințat că oamenii trebuie să urmărească două scopuri: savoir être, știința de a trăi, și savoir faire, priceperea de a face. Cătălin Popa este, de altfel, o figură cunoscută în oraș pentru numeroasele acte de altruism și voluntariat...
„Cârpe” pentru spitale
Înființată în 2004 într-un mic atelier din strada Primăriei, cu doar 8 angajați, și ajunsă acum la 68, Decitex produce lavete și mopuri din microfibră specială pentru curățarea și decontaminarea suprafețelor din spitale doar cu apă, fără dezinfectanți. Nu e capriciul unor fanatici ai modei eco sau o șarlatanie, ci o necesitate cu efecte benefice dovedite prin analize de laborator, explică directorul Cătălin Popa (foto): „Gândiți-vă că în cazul incubatoarelor de Neonatologie, de exemplu, nu poți folosi chimicale, din cauza efectelor respiratorii ori cutanate”.
Compania e furnizor pentru spitalele universitare din Franța și Elveția, are exclusivitate pentru cele din Marea Britanie și acoperă inclusiv Australia, iar cererea e atât de mare încât o comandă de lavete făcută azi poate fi onorată abia peste 6 luni, iar una de mopuri doar peste un an.
Performanța produselor e rezultatul muncii unui centru de cercetare propriu al companiei, al cărei sediu principal se află în Lille, Franța, țară unde orădeanul a studiat filozofia și istoria comparată a religiilor, la celebra Sorbonne, Paris IV. „Aveam de lămurit relația mea cu Doamne-Doamne și mă interesa să înțeleg cum e văzut în alte locuri, în alte lumi. Din fericire, eu și Bunuțul am rămas prieteni”, își explică alegerea Cătălin.
După absolvire, avea varianta unei cariere academice, dar a ales să practice filozofia în viața de zi cu zi. Întâi tot în Franța, unde a lucrat la Radio France Internationale și apoi la o companie specializată în stridii, iar în final, acasă, în Oradea.
Fabrica cu fermă
Ceea ce se întâmplă în fabrica din strada Anghel Saligny e aproape suprarealist. Săptămâna trecută, când BIHOREANUL a trecut de poartă, o mână de angajați erau prin curte. Unii culegeau fructe, alții îngrijeau grădini de legume, iar când trecea directorul și schimbau o vorbă se tutuiau fără să conteze ierarhia. „O comunitate se construiește prin dialog, nu prin autoritate”, zice Cătălin, care conduce Decitex Oradea de la înființare.
În incinta de 13.000 metri pătrați, dintre care pe 5.000 mp a fost construită fabrica și birourile (clădire cu consum energetic minim și sisteme de răcire-încălzire și de iluminat ajustabile automat), alți 2.500 mp sunt ocupați de căpșuni, zmeuri, afini, legume, viță de vie, pomi (de la corcoduși ori cireși autohtoni rămași din vremea când locul făcea parte din vechiul tancodrom al unei unități militare, până la kiwi), un solar, doi stupi și două iazuri cu pești (foto) alimentate cu apa uzată colectată din chiuvete și de la dușuri, iar apoi curățită prin fitoepurare, cu ajutorul plantelor.
„Câte patru angajați au propriul bac (n.r. - un fel de jardinieră), unde pot cultiva în sistem permacultură orice doresc, respectând regula plantelor companion, care se învecinează armonios, de exemplu roșiile cu ierburile aromatice, și inamice, așa încât să nu își dăuneze reciproc, cum sunt vinetele cu cartofii. Ideea e ca fiecare om să respecte ce face celălalt și să nu-l încurce”, explică directorul Popa. Firește, „recoltele” le aparțin angajaților, care își împart și ouăle găinilor, lăsate libere, cât mai bio.
La liber
Tot cu tâlc e cultivată și diversitatea. Sunt 4-5 soiuri de căpșuni, de porumb, de orice. „Și în felul ăsta oamenii pot înțelege că nu suntem toți la fel, unii sunt albi, alții negri, dar toți suntem oameni. Nu putem avea aceleași așteptări de la toți, dar ne putem înțelege”, spune Cătălin.
Angajații nu sunt mobilizați pentru a grădinări și nici „cronometrați”. De altfel, fiecare ia pauză când vrea. „Nu tuturor ne e foame sau ne vine să fumăm la ora stabilită de șef. Dacă am programa pauzele, omul poate ar ajunge într-o stare de stres și, așteptând să mănânce sau să fumeze, nu va fi la productivitatea așteptată, putând produce un rebut. Nu mai bine iese când vrea?”, zice managerul.
În clădire a fost amenajată o sală (foto) pentru relaxare și sport, cu spalier, gantere, fotoliu pentru masaj și chiar o masă cu accesorii pentru fizioterapie, iar pe un ecran se pot urmări recomandări de exerciții anume concepute, „pe măsura solicitării mușchilor și scheletului presupuse de munca noastră”.
O altă sală e cinema și club de dezbateri. „Participă cine vrea, dar au fost și momente când am impus teme”, spune directorul, dând exemplu perioada de dinaintea alegerilor prezidențiale anulate din 2024. „Am discutat dacă apa poate fi gratuită și benzina să coste 1 leu, cum promitea un candidat, și am încercat să aflu de la cei înclinați să-l creadă dacă ar fi posibil”, zice el. O fantasmagorie, firește, dar oamenii trebuiau să ajungă singuri la concluzia asta prin metode maieutice, cum ar fi spus Socrate: așa cum moașa ajută la nașterea fătului, la fel a fost „moșit” adevărul, cu ajutorul întrebărilor. Practic, oamenii învață gândirea critică...
TOTUL PENTRU EI. Angajații Decitex sunt și beneficiarii muncii prin livadă ori grădină. Toți pleacă acasă cu roadele activității lor „extraprofesionale”, fie că sunt legume, fructe sau ouă bio
Investiție în vacanțe
Niciun angajat nu e plătit doar cu salariul minim pe economie, cum se întâmplă în multe companii, dar la Decitex se premiază lunar și productivitatea, și colegialitatea. „Îi încurajăm să se ajute reciproc, să fie solidari”, explică directorul.
O altă „excentricitate” e că angajații merg vara în străinătate, cel mai adesea în Franța, dar au fost și la Barcelona, pe cheltuiala firmei. Și nu oricum: cu avionul și cu bani de buzunar tot de la firmă. E adevărat, nu sunt simple excursii, ci un soi de team-building. „Le puteam da bani să facă ce vor, dar banii se duc. Așa, văd, învață lucruri noi, înțeleg și rămân cu ceva”, zice Cătălin.
Toate deplasările includ, de altfel, mici jocuri de echipă și „experimente” prin care managerul urmărește cum reacționează oamenii, scoși din mediul lor, în altul. „Observ, de exemplu, ce își aleg la restaurant. Comandă tot un fel de tocăniță, ca acasă, sau sunt curioși să încerce și altceva? Dacă o fac, înseamnă că sunt mai adaptabili, iar asta folosește și la muncă”.
„Cu plăcere”
Poate cea mai bună evaluare a modelului Decitex vine chiar din partea angajaților. „Zi de zi, de peste 20 de ani, vin la serviciu cu plăcere, pur și simplu, și mă simt bine aici. Nu-ți stă nimeni cu ochii-n ceafă, nu te urmărește nimeni, nu simți niciun stres, ești respectat ca om, iar când ajungi acasă nu ești rupt de oboseală. Am de gând să plec de aici numai la pensie”, spune Ana Lazăr (foto), o muncitoare veterană care lucrează pentru Decitex de la înființare, bucuroasă că, datorită locului de muncă, a văzut o mulțime de locuri despre care nici nu auzise, de la Turnul Eiffel la Jardin du Luxembourg.
Femeia spune că înțelege ce își dorește compania și consideră că interesul acesteia de a avea angajați mai mult decât mulțumiți merită, la rându-i, respect. „Cea mai bună mulțumire este să fii conștiincios la locul de muncă și să fii bun dincolo de locul de muncă”, zice Ana.
O colegă, Simona Igna (foto), rezumă și mai simplu: „De ce să pleci de la bine? N-am de gând!”.
Filozofie de manager
Cătălin explică cultura organizațională a Decitex prin trei expresii franțuzești: bien être - buna stare, savoir être - „știința” de a fi, și savoir faire - cea de a face, în spatele formulei stând convingerea că succesul unei companii depinde înainte de toate de calitatea relațiilor umane.
„Perspectiva noastră poate fi considerată, la o adică, una mercantilă: avem productivitate cu oameni care vin odihniți și cu plăcere la muncă și cărora li se oferă toate condițiile”, spune managerul, respingând ca ineficient economic, nu doar condamnabil moral, modelul patronului ori șefului care vrea totul de la angajați prin presiune și control: „Am pierde mai mult bătându-ne joc de oameni decât am câștiga fiind așa cum suntem. Oricine își face un calcul cinstit va vedea că o relație cordială, umană, cu angajații, duce la rezultate superioare sistemului «bici»”.
Cum ar veni, e mai „profitabil” să fii, pur și simplu, bun...
CU DEDICAȚIE
Voluntari prin vocație
Dincolo de afaceri, Cătălin Popa este unul dintre cei mai activi susținători ai proiectelor civice din Oradea, în pandemie Decitex oferind sprijin, cu materiale sanitare și nu numai, spitalelor din Bihor.
Membru al Fundației Comunitare Oradea încă de la înființarea acesteia, în 2014, Cătălin s-a implicat în dezvoltarea unor programe precum Științescu (pentru stimularea interesului copiilor pentru știință, tehnologie și robotică), Fondul de Burse (susținerea elevilor în risc de abandon școlar până la finalizarea studiilor), Incubatorul de ONG-uri (sprijin pentru asociații ca Astrid, dedicată educației în mediul rural, ori Ambulanța pentru monumente, care restaurează biserici vechi) sau Swimathon (care ajută alte ONG-uri să strângă fonduri pentru activitățile curente și sprijină rezolvarea unor cazuri medicale ori sociale).
Nu în ultimul rând, Cătălin Popa este un activ susținător al ucrainenilor refugiați în Oradea după invadarea țării lor de către ruși, spunând că fiecare om trebuie să-și ajute vecinul cel mai apropiat, mai ales când este victima barbariei.
Convingerea că „societatea este un schimb permanent de responsabilități și sprijin reciproc” o împărtășește și soția sa, Raluca Popa (foto), economistă tot la Decitex, mamă a doi copii și voluntară în Spitalul Județean din Oradea.