Sofronie, du-te! Cum îşi pregăteşte episcopul avansarea ca mitropolit

Zvonurile au devenit realitate. Preasfinţitul Sofronie, episcopul Oradiei şi al Bihorului, se pregăteşte să evadeze din eparhia în care a strârnit atâta rumoare.

Anunţata pensionare a Înalt Preasfinţitului Nicolae Corneanu deschide bătaia pe scaunul de mitropolit al Banatului, pentru care episcopul ortodox de Oradea concurează cu şanse reale. BIHOREANUL vă prezintă în exclusivitate scenariul unei plecări anunţate pentru care tânărul episcop ortodox trage sforile de ani de zile. Pentru binele bisericii, zice el. Pentru binele lui, cred alţii...

Vrednic este?

Absolvent de medicină şi teologie cu 10 "curat", fost secretar al Cabinetului Patriarhal al Preafericitului Teoctist, care l-a şi propulsat episcop de Gyula, PS Sofronie Drincec a fost înscăunat episcop de Oradea în 2007, după 8 ani de şedere în Ungaria. Prelat de o aleasă ţinută culturală, plin de carismă şi excelent orator, Sofronie a obţinut conducerea Episcopiei la concurenţă cu "omul locului", arhiereul vicar Petroniu Sălăjanul.

Curând, episcopul şi-a dezvăluit însă o faţă necunoscută. Preasfinţitul l-a izgonit din eparhie pe PS Ioan Mihălţan (foto), cel care prin pensionarea la cerere îi deschisese calea spre mărire, a rupt în două Episcopia Bihorului şi Sălajului pentru a scăpa de Petroniu, care s-a şi mutat la Zalău, şi a ajuns la un pas de caterisire după ce a sfinţit de Agheasma Mare alături de episcopul greco-catolic, PS Virgil Bercea.

De-a lungul timpului, Preasfinţitul a intrat în conflict cu fostul episcop reformat Laszlo Tokes, pe tema terenului de sport de la Liceul "Lorantffy Zsuzsanna", apoi cu PS Virgil Bercea pe tema bisericilor revendicate de greco-catolici, iar în campania pentru alegerile locale cu neoprotestantul Radu Ţîrle, candidatul PDL la preşedinţia Consiliului Judeţean, căruia i-a cerut la târnosirea unei biserici să nu intre în altar pentru că este de altă credinţă. De altfel, în ciuda tradiţionalei neutralităţi bisericeşti, episcopul ortodox a fost unul dintre agenţii electorali cei mai înfocaţi ai candidatului USL Cornel Popa, membru al Adunării Eparhiale.

Episcop cu stresuri

Preasfinţitul a reuşit să îşi ostilizeze preoţimea bihoreană prin ameninţări repetate cu caterisirea, să îşi îndepărteze parohiile prin refuzul sistematic de a ţine audienţe, să îşi înstrăineze credincioşii prin apariţiile publice sporadice şi să limiteze comunicatele Episcopiei la tradiţionalele urări de sărbători. Caracter coleric şi greu de mulţumit, Sofronie îşi duce zilele în spatele uşilor închise ale Episcopiei, unde îşi terorizează subalternii, sau la Mănăstirea Izbuc, unde prin mijlocirea stareţului Mihail Tărău face numiri fără concurs în parohii. Gurile rele spun că nu gratuit...

Suspicios, Sofronie şi-a înlocuit treptat majoritatea colaboratorilor cu oameni fideli. Conform regulilor instituite de el, niciun preot nu poate fi hirotonit decât după ce se spovedeşte exarhului Tărău, pentru a i se afla toate secretele, şi până şi suita episcopului este testată constant, pentru a ţine sub control orice scurgere de informaţii.

BIHOREANUL a aflat că, terorizat de ideea că ar putea fi urmărit, Sofronie nu ţine niciodată în cameră telefonul mobil, pentru a nu fi ascultat, foloseşte o cartelă telefonică distinctă doar pentru a vorbi cu mama sa, nu are calculator şi nu comunică prin internet, nu se aşază nicăieri când este în vizită, pentru a nu i se face farmece, nu şi-a luat permis de conducere pentru a nu fi implicat în accidente rutiere şi se fereşte ca de foc de cifra 13 şi de pisici negre. Ridicol sau nu, toate aceste măsuri de precauţie sunt luate pentru a-şi maximiza şansele de a urca în pas alergător în ierarhia Bisericii Ortodoxe...

Goana după voturi

Conştient că nu poate fi avansat mitropolit decât prin vacantarea unui post, Preasfinţitul şi-a concentrat atenţia asupra Mitropoliei Banatului, condusă de nonagenarul Nicolae Corneanu, a cărui retragere era doar o chestiune de timp. Pentru a câştiga simpatizanţi în Sfântul Sinod, la începutul acestui an Sofronie a desprins Episcopia Oradiei şi Bihorului de Mitropolia Clujului şi a alipit-o la Mitropolia Ardealului, cu sediul la Sibiu, păstorită de ÎPS Laurenţiu Streza (foto), rival al fostului mitropolit de Cluj Bartolomeu Anania şi apropiat al Patriarhului Daniel.

Sofronie şi-a construit relaţia cu ÎPS Streza încă din 2010 când a ales să îşi dea doctoratul la Sibiu, iar în anul imediat următor a făcut intervenţii pe lângă Universitatea din Oradea ca arhiepiscopul Sibiului să primească titlul de Doctor Honoris Causa. Relaţiile dintre episcopul de Oradea şi mitropolitul Ardealului sunt atât de apropiate încât, în mai 2012, ÎPS Streza a adus în Bihor întreg Sinodul mitropolitan pentru o târnosire de biserică în satul Petrani din comuna Pocola.

Gestul, nemaiîntâlnit, a fost posibil şi datorită prieteniei care îl leagă pe mitropolit de arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan, născut la Petrani. Dar importanţa evenimentului a dat apă la moară zvonurilor că Sofronie ar fi favoritul ÎPS Streza şi al Patriarhului Daniel pentru mitropolia Banatului. Iar cuvântul celor doi cântăreşte greu în Sfântul Sinod...

Începe lupta!

Bătălia pentru Mitropolia Banatului a fost deschisă la începutul lunii iulie, când ÎPS Nicolae Corneanu a cerut Patriarhiei ieşirea la pensie din motive de sănătate. Vestea a făcut valuri în sânul Bisericii Ortodoxe. "Deocamdată lucrurile sunt extrem de volatile, dar ceea ce ştim sigur este că episcopul de Oradea îşi doreşte scaunul de mitroplit şi are şanse mari, pentru că este sprijinit de Patriarh", spune Claudiu Târziu (foto), unul dintre puţinii jurnalişti familiarizaţi cu mişcările din interiorul BOR.

Jurnalistul apreciază că pe lista scurtă a potenţialilor candidaţi se înscriu, cam fără şanse, "oamenii locului" PS Paisie Lugojanul, arhiepiscop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, şi PS Lucian Mic, episcopul Caransebeşului. Primul a fost ucenicul lui Sofronie în Ungaria şi şi-a compromis şansele în urma unui scandal de corupţie în perioada în care a asigurat locotenenţa ÎPS Corneanu, iar cel de-al doilea nu este dorit de mitropolitul Streza.

Şansele de mărire ale episcopului de Oradea ar putea fi, totuşi, periclitate de o eventuală înscriere în competiţie a ÎPS Ioan Selejan, episcop al Covasnei şi Harghitei, a ÎPS Casian Crăciun, arhiepiscopul Dunării de Jos, sau chiar a secretarului Sfântului Sinod, episcopul vicar partriarhal Ciprian Câmpineanu, ultimul bucurându-se de departe de cea mai mare susţinere în Sinod.

Răbdare şi lobby

Cursa pentru scaunul de mitropolit al Banatului va fi deschisă oficial în şedinţa Sfântului Sinod din luna septembrie, când organul conducător al BOR va analiza cererea de ieşire la pensie a ÎPS Corneanu. Cu ocazia întâlnirii, înaltele feţe bisericeşti vor hotărî cum, de când şi în ce condiţii va avea loc pensionarea mitropolitului. Vacantarea postului va fi stabilită abia în următoarea şedinţă, iar candidaţii vor fi desemnaţi abia în cea de-a treia, după ce Sinodul Mitropolitan al Banatului va face două propuneri "din partea locului".

Procedura poate dura de la câteva luni la ani de zile, iar singurul avantajat de lentoarea demersului este tocmai episcopul de Oradea. Pentru a descuraja fenomenul migraţiei feţelor bisericeşti, noul statut al BOR prevede că un episcop trebuie să stea minim 7 ani într-o eparhie înainte să se mute în altă episcopie. Cum PS Sofronie abia dacă a împlinit 5 ani de când a venit la Oradea, timpul nu face decât să lucreze în favoarea lui.

Cert e că, la fel ca susţinătorii săi din Sfântul Sinod, şi covârşitoarea majoritate a preoţilor bihoreni se roagă din tot sufletul pentru avansarea sa. Dacă se poate, cât mai departe...

"Nu e nicio problemă că mai mulţi episcopi concurează pentru un scaun de mitropolit. Problema este că se bat pentru nişte poziţii care le oferă doar engolpioane mai mari şi temenele mai multe. Nimeni nu se bate ca să facă ceva"

Claudiu Târziu

Ironia sorţii face ca episcopul de Oradea, Sofronie Dricec, şi mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, au un trecut comun. Ambele feţe bisericeşti au fost la un pas de caterisire în acelaşi an, 2008, după ce primul a sfinţit Agheasma Mare (foto) împreună cu episcopul Virgil Bercea, iar cel din urmă s-a împărtăşit alături de greco-catolici la o liturghie oficiată de monseniorul Fracisco Javier Lozano, nunţiul papal în România.

Intens mediatizate la vremea lor, cele două gesturi independente au fost interpretate de reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe ca o lepădare de credinţă, în vreme ce greco-catolicii vedeau în ele o "minune" care va duce la dezgheţarea relaţiilor dintre biserici. Cei doi ierarhi au fost supuşi judecăţii Sfântului Sinod, care însă i-a iertat "pentru că şi-au recunoscut greşelile şi au afirmat că regretă faptele".