Un porumbel singur e simpatic, doi fac o pereche drăguţă, trei sunt încă un grup acceptabil. Când cuibăresc cu sutele devin, însă, cel puţin enervanţi.
Galăgioşi şi murdari, împrăştie boli la fel ca şobolanii şi găinaţ precum stropitorile. Mizeria acidă dizolvă inclusiv piatra şi a ajuns să distrugă faţada Primăriei. Orice încercare de alungarea a păsărilor a fost sortită eşecului. Până de curând...
Minte de pasăre...
După ani de convieţuire paşnică, în urmă cu doi ani administraţia locală a declarat război porumbeilor. Funcţionărimea le-a iertat înaripatelor pagubele provocate clădirilor din centrul istoric, distrugerile făcute spaţiilor verzi prin dezgroparea seminţelor de gazon şi de flori imediat ce erau plantate, ca şi mizeria făcută pe străzi, dar a reacţionat de îndată ce păsările au început să se găinăţeze pe "piramida" primarului Ilie Bolojan. Întinse pe cupola de sticlă a sălii ghişeelor, petele de mizerie nu dădeau bine nici la imaginea Primăriei, nici la orgoliul primarului.
În primă fază, personalul de întreţinere al municipalităţii a încercat să scape elegant de înaripate. "Am curăţat podul, de unde am cărat 140 de tone de moloz şi găinaţ, am reparat acoperişul şi am închis orificiile. Atâta doar că, în loc să plece, s-au aşezat pe clădirea Primăriei", spune Mircea Oaie (foto), directorul administrativ al instituţiei. Funcţionarii au apelat la tot arsenalul. "Le-am stricat cuiburile, dar şi-au făcut altele. Am pus ţepuşe pe faţadă, dar s-au mutat pe acoperiş. Am adus o instalaţie sonoră care făcea ca uliul, ca să-i sperie, dar tot degeaba! Se plimbau pe ea...", spune directorul cu năduf. Asta până ce a cerut ajutorul Asociaţiei Columbofile "Voiajorul" Oradea...
Viaţă de pradă
Columbofilii au împrăştiat momeli, au pus capcane şi au cărat săptămâni în şir colivii cu păsările prinse în podul Primăriei. "Mulţi s-au dovedit a fi porumbei voiajori pierduţi la concursuri sau plecaţi de acasă când erau pui. Majoritatea au fost, însă, exemplare fără nicio valoare", spune preşedintele Asociaţiei, Marius Tunduc.
Obişnuiţi cu păsările, columbofilii au găsit până la urmă soluţia să zburătăcească porumbeii de pe Primărie. "În toamna anului trecut colegii mei au momit cu carne crudă un uliu care cuibărise în centru, ca să vină să vâneze pe clădirea municipalităţii. Azi aşa, mâine aşa, până s-a învăţat că găseşte aici de mâncare", spune Tunduc. Uliul şi-a făcut "rondul" luni în şir, terorizând porumbeii, până ce numărul lor s-a înjumătăţit. Speriaţi de prădător, mulţi s-au dus să cuibărească în altă parte.
"Am văzut nu o dată uliul dând iama în ei şi căzând de sus în picaj, ca-n filme. Până acum n-am văzut să prindă ceva, dar au fost totuşi dimineţi când am găsit în curte porumbei căzuţi şi smocuri de pene", povesteşte unul din portarii Primăriei. Bărbatul spune că nici nu îşi doreşte ca uliul să omoare toţi porumbeii. Ajunge doar să îi alunge. Că prea i-au dat de lucru cu curăţatul podului, curţii şi geamurilor clădirii. Şi ar cam fi cazul să-şi ia zborul...
"ULIUL" ROŞU
Prădător de oraş
Marton Venczel (foto), şeful Secţiei de Ştiinţe Naturale din cadrul Muzeului Ţării Crişurilor, are şi o explicaţie pentru care uliul Primăriei sperie porumbeii. "Uliul de care vorbesc oamenii este de fapt un vânturel roşu, o pasăre de pradă de mărimea unui porumbel, dar care face ravagii inclusiv între păsările mai mari decât el".
Biologul spune că vânturelul, denumit aşa după obiceiul de a plana bătând aerul cu aripile în aşteptarea unei prade la sol, este o pasăre perfect adaptată oraşului. "Există cuiburi de vânturel pe blocurile turn de lângă Orăşelul Copiilor, în parcul din vecinătatea fostei Comenduiri a Garnizoanei şi în curtea Palatului Baroc".
Vânturelul, care poate fi recunoscut după ţipătul uşor plâns, se hrăneşte de obicei cu vrăbii şi şoareci, dar la o adică nu se fereşte să atace porumbei sau să mănânce insecte.