Există toate motivele pentru ca data de 6 mai 2010 să rămână în istoria României ca una îndoliată: ziua când cel dintâi bugetar al ţării i-a condamnat pe toţi ceilalţi la inaniţie.
Nu vreau să fiu catastrofist, nu zic că majorarea fiscalităţii era mai bună. Dar ce a hotărât preşedintele-jucător, de unul singur, e imoral până în pânzele albe. Cum poţi rânji că bugetarii sunt nişte obezi cu toţii? Cum să tai leafa unor funcţionari care, majoritatea, iau vreo 900 de lei pe lună? Cum zici că medicii şi profesorii sunt graşii căţăraţi pe spinarea poporului? Cum, dacă îi tai pensia lui tata, te baţi cu pumnii-n piept că lupţi cu criza? Cum te atingi de nimicul şomerului cu pretenţia că reformezi statul?...
În nicio ţară civilizată, niciun lider normal la cap nu a pedepsit bugetarii la grămadă, ca şi cum aceştia ar fi vinovaţi, nu guvernanţii. Dar Zeus a decis: cei care muncesc, fie şi la stat, cei care au muncit, nu contează ce, şi cei care ar vrea să muncească, dar nu au unde, să plătească! Că doară nu era să dea afară hoţii politici, trântorii, curvele şi impostorii cu salarii de mii de euro?...
Aşa-zisul guvern Boc (numit aşa la mişto, după numele celui care se arată doar când coseşte iarba ori când aberează despre maşinuţa electrică) se ascunde ba după FMI, ba după aura lui Zeus. Nu era nevoie, se ştia oricum că există doar prin ce strică.
Cred că, din 2009 încoace, nu mai există lefegiu care să nu se teamă dimineaţa, înainte de a ieşi din casă, că în ziua respectivă ar putea fi pus pe liber pentru simplul motiv că directorul coordonator sau amantă-sa are o pilă de pus în locul lui.
De ce Băsescu, cel care şi când respiră o face numai pentru popor, nu ne cheamă la un referendum în care să alegem: curbă de sacrificiu pentru toţi sau renunţarea la hoţi? Poate fiindcă lăcustele portocalii or fi ajuns la dimensiunile unor mutanţi de neoprit?...
După ce răul tot a fost făcut, într-un cinism inegalabil, Băsescu a retezat până şi nădejdea că vinovaţii vor plăti măcar cu funcţiile. Nici vorbă de remaniere! - a poruncit Zeus, sporind şi mai mult frica supuşilor. Ba, dimpotrivă, ca tâlharul care-ţi zâmbeşte după ce te-a buzunărit, ne cere să fim solidari. Dar sunt Boc ori Udrea solidari cu tata când îl lasă fără bani de medicamente? Cum să ai încredere într-unul care te trădează dacă nu pentru vreun câştig imediat, atunci din reflex? Dacă aş fi nevăzător nu m-aş lăsa, să mă treacă strada, pe mâna unui Berceanu, căci sigur m-ar îndemna să traversez când pornesc maşinile...
Deşi ţinea de bunul simţ elementar ca haita care a pus la pământ o ţară întreagă să fie măturată aşa încât măcar pe viitor să nu mai facă rău, pare că preşedintele ţine la ei mai mult decât la milioanele de nevinovaţi. Să-ţi fie ruşine, Traian Băsescu!