De ani buni Universitatea din Oradea se tot reformează. Dar reforma asta din interior, pe care o tot promit rectorul, senatorii şi marii dascăli, e sortită din start eşecului. E ca şi cum ai cere violatorilor din Vaslui să se introducă pedeapsa cu castrarea chimică. Cum credeţi că nişte profesori care ridică lunar peste 3.000 de euroi vor cere ca mustăria să le fie închisă, câtă vreme mai au muşterii?

Clientela, însă, se împuţinează. S-a dus vremea când elevii plescăiau de plăcere că termină Relaţii Internaţionale sau Pielărie. S-au convins că după aceea fac foame. În plus, a mai apărut o barieră: Bacalaureatul îi lasă de căruţă pe cei care de-abia au învăţat să se semneze în 12 ani de glorioasă şcoală românească. Sigur, mai există încă acea categorie a loazelor care se bizuie pe pilele părinţilor şi, indiferent prin ce facultate se târăsc, vor ajunge angajaţi la stat.

Elevii de azi se înghesuie la Medicină, în speranţa unui job afară din ţară, sau la IT, unde au certitudinea că vor câştiga destul. Aşa că degeaba amână restructurarea dascălii de la Sorbonica, ea va veni de la sine prin opţiunile tinerilor învăţăcei.

Se impune o nouă discuţie despre strategia de viitor a Universităţii. E clar că Oradea nu se va putea bate cu centre universitare mari, ca Timişora sau Cluj. Dar facultăţile de nişă ar putea asigura supravieţuirea acelei şcoli superioare pe care oraşul o merită. Târgu Mureş, un oraş mult mai mic, a reuşit să pună pe hartă o Medicină mai mult decât onorabilă. Într-o Oradea Mare, Universitatea nu trebuie neapărat să fie mare, ci tare.