De o săptămână, de când a devenit cât se poate de limpede că nenorocirea provocată de răspândirea coronavirusului nu are cum să ocolească nici măcar Grădina Maicii Domnului, românii au început să se îngrijoreze şi ei, ba mulţi chiar să se panicheze (dovadă golirea magazinelor).
Dar îngrijorarea, pentru cei lucizi, vine nu doar din cauza slăbiciunilor sistemului sanitar, despre care ştim că uneori nu face faţă nici măcar unei răceli mai sâcâitoare, darămite unei pandemii, ci mai ales cu gândul la fragilitatea economiei, care va trebui să susţină toate măsurile de sprijinire a companiilor şi a cetăţenilor afectaţi. Iar asta în nişte condiţii multe mai vitrege decât la precedenta criză, din 2008-2009, pentru că economia de acum a României e infectată, deja de mulţi ani, de virusul incompetenţei şi al demagogiei, cel care a făcut să plătim regeşte şefii unor instituţii care, iată, acum habar nu au ce să facă, bugetari de lux care dau bir cu fugiţii şi pensionari în floarea vârstei, dar cu pensii nesimţite.
Marile puteri mondiale pompează trilioane de dolari pentru ca economiile lor să nu intre în colaps. Noi nu avem aceşti bani, aşa că nu ne putem baza decât pe două surse: tot creditele (din ce în ce mai scumpe) şi fondurile europene (pentru care nu am făcut, pe plan naţional, mai nimic, fiindcă guvernele de până acum au amăgit primarii cu zăhărelul PNDL în loc să-i îmbie cu festinul UE). În contextul ăsta, să zicem mersi că PSD n-a apucat să repatrieze rezerva de aur, că şi aia era topită, dar mai ales să ne rugăm ca puţinii edili şi întreprinzători privaţi care au accesat fonduri europene să le poată derula în continuare.
Este şi cazul Oradiei, a cărei conducere, spre deosebire de alte oraşe, n-a dezertat, ba chiar a luat măsura "inumană" de a continua lucrările, în ciuda criticilor, zeflemelilor, suspiciunilor şi flegmelor a tot felul de deştepţi care se exhibă pe Facebook, unii din ignoranţă, alţii din ticăloşie electorală. Apropo, a calculat vreunul din intelighenţi cât costă măsurile excepţionale din spitale? Dar aprovizionarea zilnică a persoanelor izolate la domiciliu? S-a gândit vreunul dintre titanii de peluză cu ce eforturi se păstrează funcţionale serviciile publice pe vreme de molimă? Ori din ce se plătesc toate cheltuielile în condiţiile în care doar companiile mari mai alimentează bugetul local? Crede cineva că banii pică din cer, precum biocidele din fake-uri pe înserat? Sau că plăţile pe care oraşul le face pot fi trecute pe caiet? Cine spune aşa ceva e de o josnicie totală, iar cine crede de o prostie fără speranţă...
Vin vremuri dure, oameni buni, iar pentru binele comun puţinii lideri şi profesionişti din orice domeniu - administrativ, sanitar, economic, militar - care îşi asumă responsabilităţi merită respectaţi, nu huliţi şi cu atât mai puţin sabotaţi, fie şi prin uciderea moralului comunitar. Lăsaţi politica deoparte, terminaţi cu subiectele de doi bani şi faceţi fiecare ce puteţi, cu discernământ, căci cutremurele cele mari abia urmează. Iar cine nu ştie, nu vrea sau nu poate să facă, măcar pentru o vreme, să tacă...