Eu cred că Universitatea noastră, pe lângă că-i cam Sorbonică de felul ei, nici n-are noroc în viaţă. Nu ştiu cum de toate ni se întâmplă numai nouă. Sunt şi alte centre universitare unde numărul de studenţi este îngroşat. La multe alte facultăţi din ţară se dau diplome pe daiboj şi nu doar la Oradea se cumpără examene. Şi, totuşi, ca grad de încredere suntem sub fabrica Spiru Haret, de pildă.

Unchiul Maghiar a făcut o gaură de 25 milioane euro, dascălii iau 500 de euro pe un examen, dar celebră devine o profesoară inconştientă care primea broşe din aur de numai câteva sute de lei. Nu pot pricepe în ruptul capului de ce cadrele acceptă să treacă studenţi cu semne clare de retard. Prin astfel de malversaţii, practic îşi bat joc de propria meserie, pentru că ajung colegi cu nişte doctori care ştiu tot atâta meserie cât un brancardier.

Dar Universitatea e doar încununarea unui sistem de învăţământ falimentar. La grădiniţă educatoarea primeşte cadouri pentru a da copilului un rol mai important la serbarea de Crăciun. În şcoala generală învăţătoarea dă părinţilor liste cu electrocasnicele pe care şi le doreşte. La terminarea celor 8 clase se fac banchete şi cadouri drept suvenir, iar la Bac examinatorii sunt ghiftuiţi cu prânzuri princiare şi copleşiţi de atenţii.

La facultate favorurile se diversifică. Unele sunt de natură sexuală, altele de natură pecuniară. Şi nebunia continuă. Pentru un loc de muncă cotizezi, dacă te îmbolnăveşti şi n-ai bani mori cu zile, iar popa îţi lasă sicriul pe marginea gropii dacă rudele nu marcă banul. Vai de ţara asta nefericită în care şpaga începe la maternitate şi se termină la cimitir...